Traian Constantin Igaș

„1 Decembrie, sărbătoarea tuturor românilor” Doamnelor și domnilor deputați,

Iată, suntem astăzi în al șaptesprezecelea an în care putem noi, toți românii, să ne sărbătorim ziua națională la 1 Decembrie așa cum se cuvine, liberi și uniți, așa cum și-au dorit și strămoșii noștri în 1918, când după terminarea Primului Război Mondial au făcut tot ceea ce le-a stat în putință pentru ca românii de pretutindeni să nu mai fie despărțiți.

Doresc prin această declarație să mă opresc puțin la acest mare eveniment ce s-a petrecut în urmă cu 89 de ani, să aduc un prinos celor care au muncit pentru ca Marea Unire să se poată realiza și, nu în ultimul rând, să transmit un gând de bine tuturor românilor, indiferent unde s-ar afla ei.

În anul 1918, lupta pentru unitate națională și statală, pentru reconstituirea statului unitar român pe vatra strămoșească a Daciei a intrat în faza finală. Rolul hotărâtor, decisiv în înfăptuirea acestui deziderat istoric l-a avut factorul intern. Lupta unită a forțelor politice și sociale atât din vechea Românie, cât și din provinciile cotropite de imperiile țarist și austro-ungar a fost favorizată, însă, de evoluția evenimentelor internaționale ce au avut loc la sfârșitul Primului Război Mondial.

În temeiul principiilor de drept internațional, provinciile românești aflate sub ocupația Imperiului țarist și a celui austro-ungar s-au unit cu vechea Românie, desăvârșind statul național unitar român și granițele sale istorice. Unirea a avut loc pe baza actelor cu caracter plebiscitar desfășurate la 27 martie 1918 la Chișinău (Basarabia), la 28 noiembrie 1918 la Cernăuți (Bucovina) și la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia (Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul).

Prin urmare, Marea Unire a exprimat voința unanimă a întregii populații din provinciile românești aflate sub ocupație străină și s-a înfăptuit cu respectarea riguroasă a principiului dreptului internațional și a dreptului istoric al românilor.

Referitor la actul Unirii de la 1 Decembrie 1918, se cuvine precizat că românii au urmărit cu nerăbdare desfășurarea evenimentelor, iar când acestea au fost prielnice realizării obiectivelor lor, au și trecut la fapte. Momentul inițial l-a reprezentat, desigur, Declarația de principii de la Oradea, făcută de Comitetul executiv al Partidului Național Român (partid care-și luase sarcina reprezentării românilor în Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș), urmată de prezentarea acesteia în Parlamentul de la Budapesta de către deputatul Alexandru Vaida-Voievod.

În ceea ce privește organizarea și desfășurarea Adunării Naționale a Românilor de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918, este nevoie să spunem de la bun început că întreaga desfășurare a evenimentelor social-politice din Transilvania, din Ungaria, din teritoriile fostei monarhii, la care se adaugă și situația specifică a Europei din momentul încetării ostilităților pe câmpul de luptă al Primului Război Mondial, a fost propice convocării și ținerii marelui plebiscit.