Florin Costin Pâslaru

„1 Mai”

De mai bine de 120 de ani, ziua de 1 Mai le-o datorăm câtorva muncitori din Chicago care au luptat și au obținut dreptul la ziua de muncă de opt ore.

În condiții mult mai favorabile decât ale acelor timpuri și după 20 de ani de schimbări, reforme, succesiuni la guvernare, greve și proteste, noi nu am reușit să construim decât o țară care ne nemulțumește, cu un stat nu doar opresiv, dar și neputincios, cu o guvernare incompetentă și coruptă, cu servicii de educație, sănătate și securitate scumpe și proaste, cu un nivel de trai printre cele mai scăzute din Europa, cu o populație obosită de sărăcie, demagogie, nedreptăți, dar mai ales obosită de speranțe înșelate, cu pensii și salarii „nesimțite”, pe care le invocăm uitând că adevărata nesimțire nu constă în existența salariilor și pensiilor mari, ci în faptul că ele nu sunt rezultatul unei munci cinstite și bine făcute.

Nu de o schimbare a Guvernului avem nevoie, ci de o schimbare a guvernării. 1 Mai 2010 nu poate fi o zi de sărbătoare, căci cele 4,5 milioane de salariați ai României nu au nimic de sărbătorit. Nu ar trebui să fie nici o zi a protestelor antiguvernamentale, căci simpla schimbare de Guvern nu poate duce decât la noi dezamăgiri.

Disprețul față de muncă și condamnarea socială și politică a celor care muncesc reprezintă miezul putred al societății pe care am creat-o în ultimele două decenii. În România de astăzi, un om care muncește cinstit și bine este dinainte condamnat la sărăcie și la umilință.

Această fundație prost pusă a României contemporane trebuie schimbată radical, în favoarea muncii și a celor care muncesc, începând de azi, iar 1 Mai 2010 ar trebui să fie momentul de cotitură, ziua în care să afirmăm cu tărie valoarea muncii și prețuirea pentru cei care muncesc, ziua în care să vrem să construim o Românie care îi prețuiește pe cei care muncesc.

Trebuie să punem bazele unei guvernări care să folosească prezentul pentru a construi viitorul, în loc să amaneteze viitorul pentru a supraviețui în prezent. În multe țări, ziua de 1 Mai este o zi de sărbătoare. În alte țări este o zi de luptă pentru supraviețuire.

## „Primul-ministru rătăcit în criză”

Primul-ministru Emil Boc nu pare că știe într-adevăr cum să scoată România din recesiune. Ca șef al Guvernului, ar fi fost de așteptat să fi găsit până acum o soluție, în cele 16 luni de când a preluat acest post. Ba chiar ar fi trebuit să aibă soluțiile pregătite încă din momentul instalării ca premier, din moment ce criza financiară și economică bătuse la porțile României cu câteva luni înainte de momentul „înscăunării”.

După aproape un an și jumătate însă niciunul dintre cei doi nu pare să fi găsit vreo soluție salvatoare pentru economia României. Se pare ca această criză i-a luat pe premierul-primar și pe președintele-premier prin surprindere. Prins între miniștrii gen Berceanu, Videanu, Udrea – prea plini de ei ca să le poți spune ceva – și un președinte-jucător, prea Zeus ca să nu faci joc de glezne în fața lui, pare neputincios și depășit de situație.