Victor Gheorghe Manea

„1 nu este egal cu 26, domnule Ponta!”

Un punct minus în Raportul MCV din 28 ianuarie a.c. l-a constituit și propensiunea Guvernului Ponta către ordonanțele de urgență în detrimentul proiectelor de lege. Legat de această situație, însuși Avocatul Poporului a fost evaluat negativ, el fiind singurul care putea ataca la Curtea Constituțională ordonanțele de urgență care nu se justificau. Comisia Europeană apreciază că: „Două dificultăți au fost identificate, inclusiv în discuțiile cu Curtea Constituțională. Una este utilizarea frecventă a ordonanțelor de urgență ale Guvernului (OUG), care limitează posibilitățile de consultare și care au condus la o lipsă de claritate legislativă – cu urmări pentru unificarea jurisprudenței și practicii.” Pe bună dreptate, Executivul a primit aceste critici; în 2013 au fost aprobate 117 OUG, iar în 2014 – 95.

În urma acestor semnalări ale partenerilor străini – încă din octombrie 2013, Gianni Buquicchio, președintele Comisiei de la Veneția, atrăgea atenția că în România „se dă o ordonanță la trei zile”, iar în septembrie 2014, Hoyt Yee, asistentul adjunct al secretarului de stat american pentru Europa și Eurasia, aprecia că OUG „sperie investitorii străini și stagnează creșterea economică” –, dar și ale societății civile, premierul Victor Ponta și-a însușit cuminte aceste critici, lăudându-se la o emisiune TV că în anul 2015 Executivul a emis o singură ordonanță de urgență – OUG nr. 2/2015. Așadar, vineri, 13 martie a.c., se publică în Monitorul Oficial al României nr. 176 Ordonanța de urgență pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și alte măsuri – la prima vedere un titlu benign, nestrident, conceput parcă în așa fel încât să nu atragă atenția. Dar asta numai la prima vedere. Pentru că, dacă

citești actul normativ, îți dai seama, cu perplexitate și uimire, că această ordonanță este una inedită. Parcurgând-o, constați că aceasta trece abrupt de la un domeniu la altul: de la Complexul Energetic Hunedoara și Societatea Comercială Complexul Energetic Oltenia la beneficiarii programului „Prima casă”, de la rețeaua Traduki și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare la Legea poliției locale și Regia Autonomă pentru Activități Nucleare Drobeta-Turnu Severin etc. Legături între ele nu există. Adică, în accepția premierului, există: „firul roșu” îl reprezintă faptul că „toate sunt măsuri financiare”.

Prin această prestidigitație, Victor Ponta spera să escamoteze faptul că într-o singură ordonanță de urgență comasa, de fapt, 26 de ordonanțe de urgență. O amalgamare abracadabrantă, menită doar să înșele recomandările primite de la Comisia Europeană și Comisia de la Veneția.

Și, totuși, domnule Ponta, vă întreb: în ce constă urgența acestor modificări? De ce se încearcă, de atât de multe ori, evitarea dezbaterii în Parlament? Oare nu știți că, în România, Parlamentul este autoritate legiuitoare?