Gheorghe Ciobanu

„10 ani de NATO – o Românie mai protejată. Trebuie mărit bugetul MApN”

Sărbătorirea a 10 ani de la aderarea României la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord trebuie pusă în contextul evoluțiilor geopolitice și militare care au loc în jurul nostru. Criza ucraineană, dublată de evoluțiile din zona statelor baltice sau de situația din Republica Moldova și Transnistria arată că turbulențele istorice ale Europei Centrale și de Est nu s-au încheiat încă.

De aceea, un deceniu de când țara noastră este membră NATO trebuie să reprezinte un dublu prilej de reflecție, pe de o parte, la securitatea pe care ne-o garantează această organizație militară. Nu se pune în niciun moment problema unei agresiuni de natură militară împotriva țării noastre. Suntem parte a celei mai puternice alianțe militare pe care globul pământesc a cunoscut-o vreodată. Amplasarea scutului antirachetă de la Deveselu reprezintă o garanție suplimentară a securității naționale, dar și a importanței pe care o jucăm în contextul geopolitic, România reprezentând frontiera de est a NATO.

Pe de altă parte, este un foarte bun prilej de a privi în urmă și a marca progresele extrem de importante pe care le-a făcut România în ultimii 20 de ani: de la un stat fost comunist, aflat într-o tranziție lentă la o economie de piață, la un stat care împărtășește valorile și principiile asumate de țări cu o democrație puternic consolidată, așa cum sunt statele membre NATO și UE. Oricât de pesimiști sau de

nostalgici am fi, trebuie să constatăm drumul înainte pe care l-a înregistrat România, la fel cum trebuie să recunoaștem că a existat o strânsă și semnificativă cooperare între clasa politică și societatea civilă. Asta arată că, atunci când întreaga societate își asumă un drum, suntem în stare să facem lucrurile importante pentru a ne atinge țintele asumate. De altfel, consider că, dincolo de stridențele specifice unor actori publici de o culoare politică sau alta, manifestările la 10 ani de la aderarea la NATO arată că România este la fel de unită în asumarea cu tărie a principiilor și valorilor comune la fel ca în urmă cu un deceniu.

Vreau să mă alătur și eu corului de oameni publici care felicită progresele înregistrate în ultimii 15 ani de Armata Română. E o instituție care a reușit să se reformeze și să se modernizeze la standarde occidentale, militarii români fiind extrem de apreciați la nivelul NATO. De altfel, aceștia ne-au reprezentat cu cinste și onoare în absolut toate teatrele de operațiuni în care Organizația Atlanticului de Nord este implicată. Sacrificiile făcute de soldații noștri pentru apărarea patriei și a intereselor naționale nu vor fi uitate, iar ei vor intra, cu siguranță, în cartea de glorie a națiunii române, pentru că au servit cu cinste și onoare România.

Pentru că s-a născut o întreagă dezbatere privind nivelul de finanțare a Ministerului Apărării Naționale, îmi exprim și eu susținerea față de ideea alocării unui minimum de 2% din produsul intern brut pentru a se înțelege că, deși există foarte multe priorități sociale și economice, securitatea națională este cel mai important lucru de care avem nevoie, mai ales că România se află la intersecția a două lumi, așa cum se poate vedea și din evoluțiile recente din Ucraina.