Corneliu Florin Buicu

„10 decembrie – Ziua internațională a drepturilor omului” Declarația mea politică se referă la sărbătorirea, astăzi, a 65 de ani de la adoptarea Declarației universale a drepturilor omului de către Adunarea Generală a ONU.

La data de 10 decembrie 1948, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a proclamat Declarația universală a drepturilor omului dorind a realiza, prin educație și cultură, un respect al tuturor națiunilor și popoarelor. Declarația universală a drepturilor omului cuprinde două categorii de drepturi: drepturi civile și politice, pe de o parte, și drepturi economice, sociale și culturale, pe de altă parte. Era un ideal conceput la vremea aceea pentru întreaga omenire drept bază și cadru pentru toate progresele plănuite pentru mai târziu. Declarația s-a dorit a fi un Cod complet al demnității umane: dreptul la viață, la libertate, la libertatea de conștiință și de exprimare, prezumția de nevinovăție, interzicerea torturii, dreptul la libera circulație, dar și dreptul la un trai decent, la muncă, la educație, la concedii plătite și asistență medicală etc.

Fiecare stat a inserat în actele naționale, în convenții, prin măsuri adoptate în plan național sau internațional, articole din Declarația universală, dorind astfel recunoașterea drepturilor cetățenilor în mod egal oriunde în această lume.

Trăim în prezent o perioadă în care drepturile omului sunt des încălcate în întreaga lume și acest lucru se poate observa și prin numeroasele dosare înregistrate la Curtea Internațională a Drepturilor Omului, organism care se ocupă strict de drepturile cetățenilor europeni, sau la Curtea Internațională de Justiție, organism al Națiunilor Unite. Consider că aviditatea oamenilor după putere economică și politică este cea care de multe ori duce la încălcarea Declarației.

Pentru ca drepturile omului să devină o realitate la nivel mondial, mai înainte de toate trebuie să aibă loc cel puțin două schimbări: o schimbare în modul de a gândi și o schimbare în care guvernele tuturor țărilor să țină cont de respectarea drepturilor cetățenilor. Schimbarea modului de a gândi este importantă – mentalitatea unora face să ajungă la puterea de decizie o anumită categorie de oameni. Lipsa educației este un alt factor care conduce la încălcarea drepturilor omului la nivelul societății, al vieții cotidiene, în special prin discriminare. Nu de puține ori discriminarea este un fenomen prezent în societatea românească și este atât de obișnuit încât cei mai mulți români îl consideră firesc. Cu cât ne dorim mai mult să schimbăm ceva, să facem ca aceste texte înscrise în Constituție, și nu numai, să se materializeze

în viața de zi cu zi constatăm că trebuie să muncim mai mult, pentru că mentalitățile care au adoptat în 1948 Declarația universală sunt acum perimate de interesele societății.

Salut pe această cale organizarea, astăzi, de către Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale a Camerei Deputaților, în parteneriat cu Institutul Român pentru Drepturile Omului, a Simpozionului cu participare internațională _„20 de ani de muncă pentru drepturile voastre”._ Este o dovadă și un imbold că toți trebuie să luptăm așa cum putem și cum ne pricepem ca drepturile omului să devină un adevăr.