Daniel Stamate Budurescu

10 minute. Vă mulțumesc. Este mult prea destul.

Aș putea începe spunând că tot acest scandal Sterling este pur și simplu politic, plus că este plin de mistificări, dar, dacă spun acest lucru care prea de multe ori a fost afirmat când oamenii politici au fost acuzați de ceva, atunci probabil că nu mă va crede nimeni.

Dar în ceea ce vreau să vă spun astăzi chiar sunt sigur că o să deziluzionez pe câțiva dintre dumneavoastră. Într-adevăr, nu s-a furat, nu s-a devalizat nimic, cel puțin din acest contract Sterling.

Am constatat bunele intenții, măcar declarative, ale membrilor din comisie și le iau așa cum au fost ele expuse, dar îmi rămân o serie întreagă de întrebări. Și anume, au fost doi reprezentanți atât ai ANRM-ului, cât și ai Companiei Sterling care au depus la comisie.

Amândoi s-au situat pe aceeași poziție, și anume legalitatea Actului adițional nr. 11, de care discutăm. Nu știu cum se face că, din acele declarații ale lor, comisia a preluat exact negativul acestei situații și a prezentat un raport plin de minciuni.

Și dacă pe reprezentantul Sterling care îmi închipui că în opinia unora este reprezentantul capitalismului sălbatic care a venit în România să sugă sângele poporului, cu toate că prin anii 1992 am văzut legea de încurajare a investițiilor străine, semnată și de răposatul Bârlădeanu, și de domnul Marțian – eram acolo, în Senat, când s-a semnat acest lucru –, să zicem că Sterling-ul ar fi o parte interesată și atunci îl dăm la o parte. Rămâne domnul Mărăcineanu, care a venit la comisie cu niște documente. Și, cu permisiunea dumneavoastră, pentru că am și acele aproape zece minute, o să vă citesc ce anume materiale a lăsat la comisie, la toți membrii comisiei, domnul Mărăcineanu.

Și anume: „Prezentarea diferențelor dintre cota-parte de producție ce revine statului român și redevența din actele adiționale, respectiv contractul de explorare, exploatare și împărțire a producției de petrol și gaze și contractul de concesiune, cu plata unei redevențe”. Adică sunt două tipuri de contracte: unul de concesiune, care înseamnă plata unor redevențe și altul de explorare și de împărțire a producției.

Vreau neapărat să fac o precizare, poate că nu s-a înțeles, poate că nu se știe, poate intenționat nu s-a precizat. În clipa în care statul român primește 45% din eventuala producție de gaze și petrol, statul român trebuie să dea înainte de aceasta 45% în dolari sau euro din costul operațiunilor. Nu vine nimeni, nici Sterling, nici altă companie, din dragoste pentru pământul românesc sau pentru litoralul Mării Negre, să spună: „Vă dăm gratis acești 45%!”. Nu! Pentru aceștia noi trebuie să plătim chiar înainte de a se produce această exploatare! Și citez din ce ne lasă domnul Mărăcineanu. Domnul Mărăcineanu, repet, a fost numit de către domnul primministru Boc în februarie anul acesta. „Practica internațională aplicabilă în industria petrolieră și literatura de specialitate menționează două categorii majore de acorduri petroliere: acordul de concesiune de tip taxe, redevențe, acordul de explorare și împărțire a producției EPSA”.