George Ionescu

„103 ani de la primul zbor din lume cu un avion care a decolat prin mijloacele proprii de bord”

La data de 18 martie 1906, Traian Vuia a realizat primul zbor din lume cu un aparat mai greu decât aerul, condus exclusiv prin mijloace proprii de bord.

Inventator român, pionier al aviației mondiale, Traian Vuia a fost preocupat de problema realizării zborului mecanic.

De aceea, în 1902 a plecat la Paris – considerat la acea vreme „capitala aeronauticii” – unde s-a ocupat de studiul construcției aeronavelor mai grele decât aerul. Între 1903 și 1906 a conceput și a construit un avion monoplan cu cadru

din țevi de oțel, cu aripi din pânză de in impermeabilă, întinsă pe un schelet metalic, și având forma aripilor liliacului, echipat cu motor cu anhidridă carbonică, cu o singură elice și cu tren de aterizare prevăzut cu roți pneumatice.

Aeroplanul-automobil a rulat 50 de metri pe sol, iar apoi s-a înălțat singur la o înălțime de aproximativ un metru, străbătând în zbor 12 metri. Din păcate, după 12 metri, elicea s-a blocat și motorul s-a oprit brusc, lovindu-se de un copac. Deși a durat doar câteva clipe, zborul a reușit. Românul Traian Vuia pusese piatra de temelie a aeronauticii moderne.

În continuarea preocupărilor sale în domeniul zborului mecanic, între 1918 și 1922 a conceput și construit două tipuri de elicoptere. În 1925 a realizat un generator de abur original, cu circulație forțată unică, cu presiune și temperatură înaltă și cu randament termic ridicat.

În 1923 ține o conferință pe tema elicopterelor, la Societatea Franceză de Navigație Aeriană la care a anunțat că noua mașina de zbor era deja construită, dar trebuie perfecționată. Românul a intuit corect utilitatea acestui aparat pentru zborul comercial sau transportul de pasageri pe distanțe scurte.

În Franța, Traian Vuia a încercat permanent să influențeze destinul românilor din Transilvania, ducând o adevărată campanie pentru unificarea cu România. Astfel, împreună cu alți fruntași români aflați la Paris, a pus, la 30 aprilie 1918, bazele Comitetului Național al Românilor din Transilvania.

De asemenea, el a fost consilier în cadrul delegației române de la Conferința de pace de la Paris (1919-1920) unde, prin relațiile pe care le cultivase, și-a adus o importantă contribuție la unificarea românilor. Cu această ocazie a publicat lucrarea „Le Banat”, spre a face cunoscute realitățile conaționalilor de aici.

Mereu activ, nu numai în cercetarea aviatică, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, inginerul român a creat în 1943 Frontul Național al Românilor din Franța. Această organizație a acționat în legătură cu Rezistența franceză care lupta împotriva ocupației germane.

Traian Vuia fost ales membru de onoare al Academiei Române pe 27 mai 1946.

Acestea sunt argumente suficiente pentru o definitivă încadrare a lui Traian Vuia pe prima treaptă în istoria universală a locomoției aeriene.