Gheorghe Dragomir

„136 de ani de la alipirea Dobrogei la patria-mamă”

O zi importantă pentru istoria țării noastre, cu o semnificație specială pentru Dobrogea, este cea de 14 noiembrie 1878, când Regele Carol I proclama alipirea Dobrogei la patria-mamă.

În urmă cu 136 de ani, România a preluat administrația Dobrogei de nord de la Rusia, când trupele române au trecut Dunărea spre a lua în posesie noua provincie. Pe 14 noiembrie 1878, Dobrogea a reintrat oficial în componența statului român modern. Congresul de pace de la Berlin, din iunie–iulie 1878, a recunoscut dreptul istoric al României asupra Dobrogei. Pacea venea după războiul purtat între anii 1877 și 1878 între Imperiul țarist și Imperiul otoman, al cărui principal scop a fost reorganizarea țărilor balcanice. România a intrat în acest război pentru a-și cuceri pe câmpul de luptă independența proclamată în ziua de 9 mai 1877. Dobrogea și Delta Dunării au intrat în componența statului român, însă, în schimbul lor, Rusia a luat statului român cele trei județe din sudul Basarabiei: Cahul, Bolgrad și Ismail.

Pregătirile pentru unirea Dobrogei cu România au început pe la mijlocul lunii octombrie 1878, când a fost promulgată și o lege pentru reintegrarea Dobrogei. Unirea tuturor românilor într-un singur stat național de 295.000 km[2] , cu 18,5 milioane de locuitori și stăpânirea unui litoral de 460 km între gura Nistrului și Ecrina au adus Dobrogei o prosperitate deosebită, cum o demonstrează nivelul dezvoltării sale generale din perioada interbelică.

În dimineața zilei de 14 noiembrie 1878, Domnitorul Carol I, după ce a călătorit o noapte întreagă, a ajuns la Brăila. Acolo a fost primit de Ion C. Brătianu, generalul G. Angelescu – comandantul diviziei militare ce urma să intre în Dobrogea –, prefectul județului, primarul Brăilei și consilieri locali, precum și de numeroși cetățeni ai orașului. Cu acest prilej, s-a dat citire celor două importante documente: Proclamația către dobrogeni și un înalt ordin de zi către armată. La final, Carol I a străbătut orașul Brăila în fruntea trupelor militare și în aplauzele cetățenilor. După festivități, oficialitățile, împreună cu Principele Carol I și prim-ministrul Ion. C. Brătianu, s-au îmbarcat pe vasul „Ștefan cel Mare” și au debarcat în Dobrogea, la Ghecet, unde au fost întâmpinați de numeroși dobrogeni: români, turci, tătari și bulgari.

În Proclamația către dobrogeni, viitorul rege Carol I spunea: „Locuitori de orice naționalitate și religie, Dobrogea – vechea posesiune a lui Mircea cel Bătrân – de astăzi face parte din România. Voi de acum atârnați de un Stat, unde nu voința arbitrară, ci numai legea dezbătută și încuviințată de Națiune hotărăște și cârmuiește. Cele mai sfinte și mai scumpe bunuri ale omenirii: viața, onoarea și proprietatea sunt puse sub scutul unei Constituții pe care ne-o râvnesc multe țări străine. Religiunea voastră, familia voastră, pragul casei voastre vor fi apărate de legile noastre și nimeni nu le va putea lovi, fără a-și primi legitima pedeapsă. Armata română, care intră în Dobrogea, nu are altă chemare decât a menține ordinea și, model de disciplină, de a ocroti pașnica voastră viețuire. Salutați dar cu iubire drapelul român, care va fi pentru voi drapelul libertății, drapelul dreptății și al păcii.” Mesajul domnitorului către dobrogeni se încheia așa: „Iubiți țara la a cărei soartă este lipită de acum și soarta voastră.”