Mugurel Surupăceanu

„15 iunie 2010, recviem la o guvernare bolnavă”

Din perspectiva măsurilor de austeritate asumate de Guvern, viitorul românilor se conturează tot mai sumbru. Se propune reducerea suprarealistă a salariilor și pensiilor, a burselor și indemnizațiilor de șomaj, într-un ritm amețitor de așa-zise soluții demne să rezolve nu problema deficitului bugetar, ci, mai degrabă, pe cea a densității populației, căci, într-un atare context, supraviețuirea devine o miză tot mai greu de atins.

Planul antisocial al Guvernului atrage protestul tuturor bugetarilor, dezgustați și îngroziți în egală măsură de ceea ce li se impune. Pensionarilor le sunt încălcate drepturi fundamentale, întrucât, în jurisprudența europeană, dreptul la pensie echivalează cu dreptul la proprietate, acesta fiind garantat prin Constituție. Șomerilor și mamelor le sunt scăzute ajutoarele, iar elevilor și studenților nu li se anunță vremuri mai bune. Or, aceste „rezolvări” nu sunt, de fapt, răspunsuri la criza economică atât de des invocată, ci la incompetența guvernanților de a elabora strategii viabile și reale de ieșire din impasul în care ei înșiși ne-au adus.

Însă proiectul monstruos al premierului Boc își revendică un succes pe care nu trebuie să-l aibă, fiindcă românii nu merită să fie umiliți în numele unui sacrificiu absurd fondat pe impotența unui Guvern inconștient. De aceea, moțiunea de cenzură din data de 15.06.2010 trebuie să primească votul de susținere al tuturor parlamentarilor, indiferent de culoarea lor politică, adică așa cum au fost ei aleși de cetățeni în sistemul uninominal, pentru că membrii Parlamentului sunt, întâi de toate, reprezentanții poporului, ai unui popor care așteaptă acum, poate pentru prima dată cu adevărat, susținerea celor pe care i-au susținut.

Să votăm împreună pentru moțiunea de cenzură!