Angel Tîlvăr

„15 martie – Ziua Mondială a Drepturilor Consumatorilor” Anual, data de 15 martie marchează „Ziua Mondială a Drepturilor Consumatorilor”.

Instituită la nivel internațional în anul 1983, această zi este marcată și în România, după cum se știe, începând cu anul 1992, odată cu adoptarea Ordonanței Guvernului nr. 21 privind protecția consumatorilor.

Trebuie să-i dăm Cezarului ceea ce este al Cezarului și să amintim faptul că toate formele organizate de protecție a consumatorilor din lume își au originea în discursul ținut în fața Congresului Statelor Unite ale Americii, la 15 martie 1962, de președintele John Fitzgerald Kennedy. În mesajul său, președintele american susținea existența a patru drepturi fundamentale ale consumatorului american: dreptul la securitate, dreptul la informare, dreptul la audiență și dreptul de a alege liber produse și servicii.

În luna iunie a anului 2012, Comisia Europeană a lansat o campanie de informare a consumatorilor din România, intitulată „E dreptul tău! Acționează!”, ce se întinde pe parcursul a 12 luni, cuprinzând, așadar, și prima jumătate a acestui an.

Scopul acestei campanii a fost, evident, acela de a-l face pe consumatorul român să conștientizeze faptul că, asemenea oricărui alt cetățean al Uniunii Europene, beneficiază de un set de drepturi foarte clare și bine stabilite, în raport cu ofertanții de servicii. În acest context, este evident rolul deosebit de important ce revine asociațiilor de consumatori, atât în dezvoltarea mișcării consumatoristice din țara noastră, dar și în educarea comportamentului consumatoristic al fiecărui cetățean în parte.

Fiind în plină desfășurare, nu putem face, la momentul actual, o evaluare a impactului pe care campania l-a produs asupra comportamentului consumatoristic al cetățenilor români. Ceea ce este însă evident este faptul că și datorită acestei campanii s-au înmulțit substanțial atât numărul sesizărilor adresate de cetățenii români către oficiile pentru protecția consumatorilor, cât și al celor adresate direct

instanțelor de judecată, cu precădere în cazul abuzurilor contractuale săvârșite de anumite instituții bancare.

Prin legislația adoptată în toți acești ani, apreciez că drepturile consumatorilor sunt bine apărate în România de astăzi. Ceea ce rămâne însă deficitar, este tocmai modul în care foarte mulți dintre cetățenii români uzează de acestea.

Mulți dintre consumatorii români continuă, din nefericire, să-și ignore propriile drepturi în raport cu ofertanții de servicii, atât în țară, cât și în afara granițelor acesteia, alegând de cele mai multe ori calea cea mai ușoară, aceea de a nu reacționa în niciun fel atunci când aceste drepturi le sunt încălcate, uneori în modul cel mai flagrant, și acest lucru se întâmplă nu numai în cazul cetățenilor proveniți din mediul rural, acolo unde se presupune că nivelul de informare este unul mai scăzut, dar și în cazul celor cu proveniență urbană, în ciuda faptului că acest mediu rezidențial oferă un acces mult mai facil atât la informare, cât și la instanțele care pot și trebuie să apere aceste drepturi.