Gabriel Andronache

„15 noiembrie 1987 – sacrificiu și revoltă”

Ca brașovean, nu pot să uit și nu am voie să tac atunci când rememorăm Revolta anticomunistă din noiembrie 1987.

Noaptea de 14 spre 15 noiembrie 1987 reprezintă momentul declanșator al revoltei muncitorilor de la Întreprinderea de Autocamioane „Steagul Roșu” Brașov. Mizeria, frigul, foamea, lipsa energiei electrice și reducerea salariilor reprezentau elementele care mocneau într-o acumulare din ce în ce mai explozivă. A doua zi, spre prânz, o coloană de manifestanți, cântând din ce în ce mai tare „Deșteaptă-te, române!” a „atacat” sediul Consiliului Județean al PCR. Acestei coloane i s-au alăturat și alți brașoveni, mânați de aceleași idealuri, scandând „Vrem banii înapoi!”, „Ajunge, nu mai vrem să fim mințiți!”, „Hoții, hoții!”, „Vrem mâncare pentru copii!”, „Vrem lumină și căldură”, „Vrem pâine fără cartelă”.

Încet-încet, protestele s-au acutizat, solicitările pe teme economice fiind înlocuite de scandări anticomuniste „Jos Ceaușescu!”, „Jos comunismul!”, „Jos cu epoca de aur!”, „Jos tiranul!”, „Jos dictatorul!”. S-a ajuns chiar la distrugeri materiale în „fortăreața” comunistă, în special a însemnelor politice.

În fața acestor tulburări fără precedent, conducerea comunistă a trecut la represalii împotriva protestatarilor, catalogați drept „huligani”, „derbedei”, indivizi care reprezentau o „pată pentru colectiv” și o „rușine”, acțiunea lor fiind considerată „criminală” sau „dușmănoasă”. Conducerea întreprinderii a fost schimbată pentru simplul fapt că nu a stopat manifestația, iar pentru sutele de participanți care fuseseră filați de către securiști și identificați au urmat anchetele de la Brașov și, apoi, cele mai dure, de la București. În aceste anchete s-au remarcat 22 de anchetatori-torționari nemiloși care, prin metode și atitudini, semănau, până la identificare, cu torționarii din temnițele comuniste din anii ’50–’60, Pitești, Râmnic, Periprava, Jilava, Aiud și alte temnițe odioase. Ciudat, dar despre acești torționari justiția încă nu și-a spus cuvântul. Dezumanizarea arestaților era metoda prin care se dorea anihilarea psihică a acestora, se urmărea, de altfel, reeducarea lor în „colective de muncă” pentru vina capitală de a fi trădat clasa muncitoare. Astfel, ei vor presta „muncă corecțională în unități socialiste”, majoritatea fiind deportați în alte regiuni ale țării, camuflați de autorități în infractori de drept comun.

Revolta brașovenilor a reprezentat o etapă care a făcut legătura între greva minerilor din Valea Jiului din anul 1977 și Revoluția din decembrie 1989, adică sfârșitul regimului comunist. Solidaritatea protestatarilor a fost elementul comun al acestor revolte.

Ca brașovean trăitor al acelor evenimente, consider că trebuie să menținem vie amintirea celor care, prin orice mijloace, s-au opus regimului comunist.