Gheorghe Emacu

„16 septembrie – Ziua internațională pentru protecția stratului de ozon”

Stratul de ozon, gaz aflat în mod natural în stratosfera Pământului, se constituie ca un filtru ce absoarbe cea mai mare parte a radiațiilor ultraviolete provenite de la soare. Dispariția acestuia ar duce la efecte devastatoare atât pentru climă și habitate, cât și pentru toate formele de viață. Radiațiile solare sunt absorbite în proporție de 97%–99% de stratul de ozon, ceea ce înseamnă că în mod normal expunerea la forța nefiltrată a soarelui ar fi nimicitoare.

Începând cu revoluția industrială, dar mai ales odată cu dezvoltarea accelerată a industriei în secolul al XX-lea, stratul de ozon a început să se degradeze, din cauza cantității din ce în ce mai mari de gaze toxice degajate în atmosferă. De aceea, la nivel internațional, Națiunile Unite au luat măsuri pentru a opri sau măcar a încetini procesul de distrugere a ozonului atmosferic. Astfel, în 1985 a fost adoptată Convenția de la Viena pentru protejarea stratului de ozon, iar în 1987 reprezentanții a 24 de țări membre ale Convenției de la Viena s-au întâlnit la Montréal pentru a identifica soluții concrete pentru salvarea stratului de ozon.

În acest sens, la 16 septembrie 1987, prin Protocolul încheiat la Montréal, țările semnatare s-au angajat să elimine din activitățile lor economice substanțele care distrug stratul de ozon.

Câțiva ani mai târziu, prin Rezoluția nr. 49/114 din 19 decembrie 1994, Adunarea Generală a ONU a proclamat data de 16 septembrie drept „Ziua internațională pentru protecția stratului de ozon”, pentru a aniversa semnarea Protocolului de la Montréal.

Aceste tratate au fost ratificate de majoritatea țărilor lumii și au avut ca prime rezultate reducerea cu mai mult de 80% a producției și consumului de substanțe care afectează stratul de ozon. Abandonarea progresivă a acestor substanțe are ca efect protejarea ozonului atmosferic, nu numai pentru generațiile actuale, ci și pentru cele viitoare, dar, mai ales, contribuie într-o măsură deloc neglijabilă la eforturile comunității internaționale de a face față schimbărilor climatice.

Prin Legea nr. 84/1993, România a aderat la Convenția internațională privind protecția stratului de ozon, adoptată la

Viena la 22 martie 1985, la Protocolul privind substanțele care epuizează stratul de ozon, adoptat la Montréal la 16 septembrie 1987, precum și la amendamentele ulterioare.

De asemenea, în contextul legislației europene privitoare la substanțele care diminuează stratul de ozon, în special Regulamentul (CE) nr. 1.005 din 16 septembrie 2009, cadrul normativ național a fost îmbunătățit simțitor, fiind stabilite sancțiuni adecvate pentru nerespectarea normelor legale în acest domeniu, prin Ordonanța nr. 9/2011.

Rămâne ca Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, în calitate de autoritate de coordonare, să organizeze și să aplice în mod corespunzător legislația în acest domeniu.