Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·14 decembrie 2010
Dezbatere proiect de lege · Trimis la votul final
Marius Cristinel Dugulescu
Discurs
„17 Decembrie, zi de doliu național. _In memoriam_ eroii Revoluției române”
Fără preț nimic nu valorează. Libertatea a fost plătită în decembrie 1989 cu prețul sângelui eroilor Revoluției Române, al luptătorilor inocenți, dar puternici pentru dreptate, libertate și adevăr istoric. Istoria este glasul mormintelor. Sângele martirilor de la Timișoara și din alte orașe ale României ne obligă a onora memoria, curajul și demnitatea acelor români care au crezut în mod autentic în libertate, democrație și în existența lui Dumnezeu, ca suveran al istoriei trecute, prezente și viitoare.
Dacă întunecatul secret al comunismului a fost, de fapt, disimularea realității supralicitată de seducția morbidă a răului totalitar, memoria vie a eroilor Revoluției române din decembrie 1989 are menirea direct asumată de a păstra nealterată conștiința poporului român, în perioada de tranziție infinită în care își caută reperele libertății câștigate. Istoria ne obligă să nu uităm ceea ce ne-a fost dat să trăim, prin condamnarea ideii că salvarea memoriei este o metaforă a cărților de istorie. Nu vom putea dobândi un ethos al libertății dacă nu vom prețui legătura dintre supraviețuire și memoria vie.
Ziua de 17 Decembrie, zi de doliu național, este pecetluită în istoria României cu sângele martirilor care strigă încă după o normalitate a democrației, o asumare directă a libertății concrete până în cele mai neînsemnate detalii ale vieții civice, după anularea fantasmelor, fantasmagoriilor și fantomelor regimului totalitar, după reconstrucția plenară a statului de drept. Cele peste 5.000 de victime ale Revoluției române ne obligă la aflarea adevărului istoric, la identificarea vinovaților și, astfel, să găsim odată pentru totdeauna calea spre reconciliere. Adevăr și reconciliere trebuie să reprezinte cei doi piloni fundamentali ai justiției morale care onorează memoria miilor de martiri ai Revoluției române. După mai bine de 20 de ani, România continuă să se adâncească cutremurător în coșmarul postcomunist, uitând de valori care trebuie neapărat transpuse în virtuți concrete, legitime și pertinente.
Ziua de 17 Decembrie este zi de doliu și pentru democrația românească, pentru că în logica inexplicabilă a României postcomuniste, după cunoscutele controverse, amânări, negări și tergiversări nejustificate, Legea lustrației a fost declarată neconstituțională, la 7 iunie 2010, de către Curtea Constituțională a României. Dar lupta trebuie să continue... cu un sentiment al datoriei față de cei morți, cei vii și cei încă nenăscuți! Cadrul legislativ trebuie de urgență reconfigurat în sensul consacrării Cartei Revoluției anticomuniste din decembrie 1989.
Refuzul indiferenței față de istoria noastră recentă reprezintă o datorie de onoare față de martirii Revoluției române, față de familiile lor, față de idealurile și visurile lor înroșite de sângele care a curs pentru libertate.
Aceste zile de comemorare a Revoluției române din 1989 nu sunt parte a unui program eminamente cultural, ci reprezintă literalmente fibra morală a poporului român, confruntarea cu memoria vie a demnității ființei umane în fața răului totalitar.