Claudia Boghicevici

„17 octombrie – Ziua Internațională de Combatere a Sărăciei”

În fiecare an, pe 17 octombrie, comunitatea internațională marchează Ziua Internațională de Combatere a Sărăciei.

Sărăcia este un fenomen global care, odată cu criza economică, a luat amploare. În lumea de azi, sărăcia nu mai poate fi etichetată ca un fenomen care poate fi delimitat precis, fiind specific unei anumite zone a lumii. Găsim sărăcie și oameni care trăiesc din ajutoare de pe o zi pe alta în toate ariile și statele lumii, de la cele mai bogate până la cele mai sărace, de la orașe precum New York din SUA până la orașe precum Hyderabad din India.

În ceea ce privește statele din UE, în 6 state, printre care și țara noastră, peste o cincime din populație este expusă riscului de sărăcie. Vorbim aici de Letonia, cu o rată de 21,3%, de România, cu o rată de 21,1%, de Bulgaria, cu o rată de 20,7%, de Spania, cu o rată de 20,7%, de Lituania, cu o rată de 20,2%, și de Grecia, cu o rată de 20,1%.

Pentru mine, această zi este una în care mă văd nevoită să trag un semnal de alarmă în rândul guvernanților noștri. În tot acest timp, de când este la guvernare, USL nu a făcut decât să arunce cu firimituri prin măsurile care mai de care menite să închidă gurile românilor. Creșterea venitului minim garantat este o astfel de măsură. Banii în plus dați de Guvern nu acoperă nicidecum toate cele peste 30 de impozite, de taxe noi sau majorate de acesta, creșterea ratei inflației cauzată de prostul management financiar al țării sau creșterile de prețuri la gaze și energie electrică apărute din cauza lipsei de preocupare și de curaj a guvernanților de a amâna liberalizarea prețurilor. Tot ce știe Guvernul să facă este de a arunca toate acestea pe seama acordului cu FMI.

Problematica sărăciei nu trebuie tratată cu astfel de măsuri populiste. Sărăcia trebuie combătută structural prin măsuri coerente de atragere a unor investiții solide pe termen lung, prin stimularea influxului de capital. Avem nevoie de locuri de muncă, avem nevoie de creșterea veniturilor populației prin locuri de muncă decent plătite. Pentru aceasta, trebuie însă să depunem o adevărată muncă de convingere a investitorilor serioși, a investitorilor mari, capabili să susțină proiecte în România și din care să aibă ambele părți de câștigat.

Nu în ultimul rând, sărăcia trebuie combătută și prin alocări eficiente de fonduri de la bugetul de stat pentru un adevărat update tehnologic care să ne asigure creșterea producției și, implicit, a exporturilor. Trebuie să depășim stadiul de stat consumator și piață de desfacere, orientându-ne spre cel de țară producătoare și exportatoare. Este inadmisibil ca o țară cu resurse agricole, ca România, să importe produse alimentare, precum fructe sau legume, doar pentru că productivitatea în domeniul agricol nu este susținută de

tehnologia necesară cultivării, recoltării și depozitării produselor în afara sezonului.