Vedem cu toții ce înseamnă administrație de Dâmbovița în țara asta. România datorează Europei 192 de milioane de euro pe tratamente. Buuuun! Peste asta se adaugă cele vreo sută de milioane de euro pierdute prin cheltuielile de școlarizare a medicilor și asistenților români ce își iau lumea în cap și profesează pe meleaguri străine.
Tare aș fi curios câți bani s-au virat și încă se virează străinilor începând cu 2007, de când românii au primit dreptul la tratament în străinătate. Să fie vreo 500 milioane euro? Vreun miliard?
Să nu fii în stare să anticipezi asta și să accepți să le faci occidentalilor contul mare, în timp ce cetățenii tăi bolnavi sunt puși la multe drumuri și multe umilințe, se cheamă incompetență criminală!
Să nu construiești de aceiași bani 2–3 spitale de top în România, care nu numai că-ți rezolvă cazurile grele din țară și îți oferă locuri de muncă în sănătate, dar îți pot aduce și pacienți de afară prin costuri mai mici, este atentat la securitatea sănătății populației.
Șirul minunatelor reforme în sănătate a început cu închiderea spitalelor și cu îndemnul la libertate de mișcare adresat doctorilor și asistenților. Ele au continuat cu blocarea posturilor din sistem, cu introducerea coplății, lipsa medicamentelor, introducerea pachetului microscopic de servicii medicale și rectificări bugetare negative.
După ce au furat și au distrus toate spitalele din România, politicienii își iau tălpășița când îi apucă o durere, iar nouă, celor mulți, nu ne mai rămâne decât să apelăm la vraci sau să se ne comandăm un sicriu decent.
Din păcate, la noi, sănătatea nu este în planuri politice de ajutor. Proiectele mele legislative privind alocarea a 6% din PIB sănătății și deblocarea posturilor din sistem stau prăfuite prin sertarele Parlamentului. Se știe că sunt foarte mulți bolnavi, dar pe cine interesează? Politicieni și mafioți de pe la noi pleacă dincolo la tratament, iar noi, tot noi, cei care muncim și încă mai trăim, suntem cei afectați. Nu ne rămâne
decât să aducem prinosul nostru de recunoștință, atunci când vom vota actualii conducători iubiți, pentru reformele utile și plăcute făcute doar pentru binele nostru sub îndrumarea competentă a FMI, Băncii Mondiale și Comisiei Europene.
*
## „Amnistie pentru toți penalii”
„Gică Popescu este prietenul meu. Am jucat fotbal împreună. Îl susțin sută la sută. Regret că justiția nu are și o componentă socială. E un simbol pentru mine, ca oltean. Îl apreciez și sunt alături de familia sa.”
Nu e o surpriză că politicienii îl apără. În fond e ceea ce fac ei toți în fiecare zi.
Nicio grațiere, nimic. Ce facem aici? Justiție cu jumătate de măsură? Spovedanie? Împărtășanie? Emisiunea „Iartă-mă”?
Noi vrem doar justiție și egalitate în fața legii!
Cred că acum doar se testează piața și, dacă-i curentul favorabil, atunci amnistie pentru toți penalii, adică pentru 90% din cei ce ne conduc.
Cu sau fără asigurare, cu sau fără bilet de trimitere, plimbatul și amânările pacienților din România au devenit o regulă.
Andrei Neșculescu este dovada vie. Pentru două analize al căror cost nu depășește 40 de lei pacientul a fost plimbat două luni între spitale.
Pacienții vârstnici nici nu mai apucă. Sunt frecvente cazurile în care programarea se face în august, iar pacientul moare în martie.
Noul pachet de „deservicii” medicale legiferează practic ieșirea din sistem, pe cale naturală și pe drum de cimitir, a celor care suferă de cele 300 de boli neagreate de minister.
Asigurarea că vom fi în centrul sistemului a fost uitată și suntem azi întâmpinați cu: „Să muriți bine tot pe banii noștri!”
*
## „Băute chiar de ziua lor”
Zeci de persoane solicită în această perioadă serviciile de urgență pentru afecțiuni apărute după excesele alimentare și bahice legate de sărbătorirea Zilei femeii și a celor 40 de pahare.
Excesele etanolice creează din nou probleme atunci când vorbim de tradiția celor 40 de pahare. Adresabilitatea crescută și valorile alcoolemiilor de peste 290 mg/l, chiar și la pacientele petrecărețe de 67 de ani, fac parte din patologia „sezonieră” de 8 și 9 martie.
După ce am analizat timp de cinci ani cazurile de etilism acut ce au necesitat tratament de urgență de Ziua femeii (8 martie) și de Ziua celor 40 de pahare (9 martie), putem spune că femeile ajung la spital în urma excesului etanolic de ziua bărbaților, iar bărbații de ziua femeilor, iar pacienții ce necesită măsuri de terapie intensivă sunt de două ori mai frecvent bărbați din rural și fără ocupație.
Mai precis: pe 8 martie numărul etilicilor crește, cei din rural reprezintă 66,66%, iar bărbații domină clar cu 93,33% și se ajunge practic la un raport bărbați: femei de 14:1, cu alcoolemia maximă de 470 mg/l.
Pe 9 martie, etilicii din rural reprezintă 69,23%, iar bărbații reprezintă 76,92% și se ajunge practic la un raport bărbați: femei de 10:2 și la o alcoolemie maximă de 330 mg/l.
Toți acești pacienți necesită măsuri complexe de stabilizare, resuscitare volemică și suport respirator, evaluare
clinică, imagistică și biologică și tratament simptomatic și al complicațiilor imediate (bronhoaspirație, tulburări paroxistice de ritm), precum și al celor tardive (encefalopatie Wernicke).
Costurile ce decurg din tratamentul medical, la care se adaugă ambulanța și poliția ce au intervenit frecvent în astfel de situații, sunt plătite tot din banii noștri și, cum majoritatea acestor pacienți nu plătesc asigurări de sănătate, am inițiat un proiect legislativ ce prevede ca etilicii ajunși în serviciul de urgență, după rezolvarea terapeutică, să achite coplata sau să desfășoare muncă în folosul comunității.
Se asociază și afecțiunile digestive cuprinzând crize ulceroase, gastroduodenite, colici biliare, pancreatite. Abaterile de la regimul igienodietic au dus și la creșterea numărului de cazuri de afecțiuni cardiovasculare (hipertensiune, angina pectorală) sau metabolice (diabet dezechilibrat, gută).
Recomandăm după aceste zile în care sfinții, dulciurile și paharele pline au fost incluse adesea în regimul alimentar o perioadă de detoxifiere în care fructele și legumele, salata, ceaiurile și sucurile de fructe să reintre în meniul zilnic.
*
## „Când și cum se vor dubla salariile rezidenților?”
Medicii rezidenți câștigă doar șase lei pe oră, de 10 ori mai puțin decât un coleg din Occident și, după 3–7 ani de umilințe, aleg o altă țară în care pot avea un trai decent. Nici azi mult promisele burse nu au intrat în buzunarele medicilor rezidenți.
Gaura bugetară provocată de pregătirea medicilor care au ales străinătatea ajunge la 64 de milioane de euro. Un simplu calcul ne arată că aceasta este mult mai mare față de cele 40 de milioane cât ne-ar fi costat dublarea salariilor pentru menținerea lor în țară.
Am ajuns ca după 25 de ani să fim țara cu cei mai puțini medici din UE (doar doi la mia de locuitori, la jumătate din media europeană), dar totodată și cea mai mare exportatoare de medici.
Lipsa unei strategii în acest domeniu ne costă vieți și bani. Suprapunerea cu nivelul redus de trai duce la recorduri nedorite de morbiditate și mortalitate legate de diverse patologii. Numărul mic de medici, absența unor anumite specialități în mai multe județe sau chiar absența medicilor în peste 100 de localități duc la temporizarea intervențiilor, la plimbarea pacienților între spitale sau chiar între marile centre medicale, la supraaglomerarea serviciilor medicale, risc de complicații și malpraxis.
Proiectul legislativ asigură o strategie de menținere a mediciniștilor în țară prin măsuri de natură economică. Concret, se introduce o nouă opțiune pentru absolvenții admiși la rezidențiatul pe loc, la care remunerația se va asigura sub formă de bursă de studii acordată de Ministerul Educației.
Această formă de plată va duce la dublarea salariilor rezidenților, condiționată de obligația de a lucra minimum cinci ani în țară la o unitate sanitară publică din momentul obținerii titlului de specialist.
Cei care optează pentru această formă de rezidențiat vor avea condiții mai bune pe perioada studiilor, se vor putea pregăti mai bine și vor rămâne în România. Statul va câștiga prin faptul că acești oameni vor asigura specialitățile deficitare în zone deficitare, vor plăti taxe și impozite și, nu în ultimul rând, se vor menține în țară banii cheltuiți pe formarea profesională.
Fără o astfel de strategie exportul de mediciniști va continua să crească. Analizele din ultimii ani arată clar că acest lucru are condiționare economică. Salariile mici, blocarea posturilor și condițiile de muncă au făcut ca în 2012 numărul de medici să scadă sub nivelul critic de 40.000 de medici. La acest început de an mai avem doar 39.813 medici, cu aproape 15.000 mai puțini față de 1990. *
„Ce vreau de la noul ministru al sănătății”
Lipsa unei strategii pentru sistemul de sănătate costă România vieți și bani.
L-am interpelat pe noul ministru al sănătății solicitând achitarea de urgență a salariilor rezidenților și susținerea celor treisprezece proiecte legislative privind sănătatea pe care le-am depus în Camera Deputaților.
Ele se referă la alocarea a 6% din PIB sănătății, la deblocarea posturilor din sistem, plata zilelor libere, dublarea salariilor și plata gărzilor rezidenților, eliminarea coplății și Legea malpraxisului, decontarea asistenței stomatologice gratuite a copiilor și gratuitatea consultațiilor pentru gravide, înființarea spitalelor regionale de urgență, finanțarea Institutului „Cantacuzino” și trecerea acestuia în coordonarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării și reducerea TVA-ului la medicamente.
Sper doar că nu vom rămâne și de această dată cu gura deschisă ca la stomatolog! *
„Am reușit! Anchetă pentru salariile din ASF!”
Am strâns 52 de semnături în vederea înființării comisiei de anchetă privind salariile din ASF. Toți cei care spuneau pe la televizor că vor susține un astfel de demers au refuzat să semneze.
Unii și-au pregătit deja perfuziile și bolile de care suferă pentru momentul arestării...
În timp ce prin buzunarele românilor bate vântul, pentru ei s-au găsit salarii de zeci de mii de euro. *
„Dezinfecția trebuie începută cu microbii mari din Bârlad” Sunt multe nereguli la spitalele din Vaslui. Cea mai gravă situație este la Spitalul Municipal de Urgență „Elena Beldiman”, unde patru probe au fost neconforme la controalele efectuate de DSP.
Practic, în trei secții: obstetrică-ginecologie, neonatologie și terapie intensivă au fost înregistrate niveluri crescute de germeni ce produc infecții nosocomiale și din această cauză au fost emise recomandări pentru intensificarea operațiunilor de dezinfecție.
Pierderile cauzate de externalizarea serviciilor imagistice, absența CT-ului, accesul haotic al aparținătorilor, lipsa materialelor de curățenie sunt doar câteva dintre problemele cauzate de marii microbi politici din sistemul sanitar.
Votul poate fi un vaccin pentru microbii din politică, dar imunizarea se obține prin justiție. Atenție... vin dezinfectanții! *
## „Două sunt de ajuns”
Puterea conferită nelimitat unui număr restrâns de indivizi creează o oligarhie ce tinde să-și conserve și chiar să-și amplifice statutul privilegiat prin lege.
De aceea voi depune un proiect de lege ce limitează la două numărul maxim de mandate pe care îl poate avea un parlamentar.
Realitatea politică ne arată că, în ultimii douăzeci de ani, am mers doar în direcția formalizării juridice a unei situații
informale: suntem conduși de câteva sute de indivizi, mereu aceiași.
Am ajuns în momentul în care un grup social funcționează după un statut special și privilegiat față de ceilalți cetățeni, ceea ce pune sub semnul întrebării existența statului de drept.
Puterea fără nicio limitare temporală duce la abuzul de putere. Numărul nelimitat de mandate schimbă în fapt forma de guvernare a statului din democrație în oligarhie și s-a ajuns deja ca cea mai mare parte a puterii politice să fie deținută la nesfârșit de un număr restrâns de indivizi. Indiferent de ce este scris în Constituție, aceștia s-au constituit într-un grup ce tinde să-și conserve și să-și amplifice statutul privilegiat prin lege.
România este condusă de prea multă vreme de o oligarhie formată din aceiași oameni: parlamentari cu câte cinci-șase mandate, miniștri în orice guvernare, președinți de consilii județene, primari de mari localități, prefecți, oameni de afaceri influenți și posesorii unor trusturi media.
Ecuația oligarhiei include în mod obligatoriu influența politică, accesul privilegiat la resursele statului, controlul media și îmblânzirea justiției.
S-a creat o societate închisă, în care bogăția se distribuie de jos în sus, de la popor spre cei aflați la putere, incapabilă de a asigura o conducere eficientă, în condițiile în care promovarea nu ține cont de criterii de performanță, ci de cele de apartenență. Sunt bogați prin accesul facil la banii publici, mărginiți intelectual, deși plini de titluri academice nemeritate, aroganți și disprețuitori față de omul obișnuit și față de elitele intelectuale autentice.
Poporul le-a dat mijloacele, poporul i-a validat, poporul i-a legitimat și poporul este deranjat de faptul că, în acest moment, avem două categorii de cetățeni: cei privilegiați, deasupra operării normale a legii și cei aflați sub lege.
Sunt două modalități de a transforma oligarhia în democrație. Una dintre ele este prezentată în acest demers legislativ ce limitează la două numărul de mandate pe care îl poate deține un parlamentar.
*
## „Dragă Ioana”
Îți va fi cam greu să treci de la _summa cum laude_ la neghiobiile și caterinca clasei politice din România. Îți urez succes și nervi tari în țara lui Caragiale!
Chiar dacă pare megacalificată, în România, nu lipsa oamenilor calificați e problema, ci interesul politicienilor în perpetuarea evaziunii fiscale, în așa fel încât șpaga să continue să se adune în buzunarele lor. Chiar dacă e bine intenționată și va dori să aducă un suflu nou și să schimbe ceva în bine, vor avea grijă greii economiei să fie schimbată.
Pe mine mă interesează însă cine sunt părinții acestei privilegiate. Cu ce se ocupă și de unde au avut peste 150.000 de dolari s-o trimită la Wellesley, că Universitatea București nu era bună? Plus că, fiind educată la Harvard, nu înseamnă că are vreo tangență cu sistemul financiar bancar din România. Aici comparăm mere cu portocale. E clar pila cuiva pusă ca să arunce praf în ochii celor care nu prea se pricep să-și folosească materia cenușie.
La final mai am o întrebare. Să înțeleg că de la această domnișoară vin noile taxe de un an încoace? Și de acum încolo mai bagă noi taxe. Îi dorim multe „succesuri” la impozitarea usturoiului și la număratul cearceafurilor de hotel...
## „Finanțare de bază fără bază”
Legală, evident! Indiferența și incompetența țin loc de educație. În ciuda faptului că Legea educației naționale precizează la articolul 104 alineatul 4 că asigurarea finanțării de bază a învățământului preuniversitar se face de către Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar, în condițiile prezentei legi, nici astăzi acest consiliu nu există!
Urechiștii ministeriali au stabilit, după criterii doar de ei știute, că finanțarea pentru un elev în România este situată între 2.500 și 2.800 de lei. Pe ce se bazează această finanțare? Nimeni nu poate răspunde.
Doar pentru a-i ajuta pe cei care ne învață cum să nu aplicăm legea am interpelat Ministerul Educației Naționale solicitând rezolvarea de urgență a acestei situații.
Aștept, alături de profesori și elevi, răspunsul și rezolvarea. Sper să nu dureze tot trei ani, așa cum se întâmplă la aplicarea legii ce trebuie să asigure finanțarea educației românești.
## „Guvernul nu respectă legea”
Toate consiliile de administrație din școli și licee funcționează în ilegalitate de trei ani, pentru că Guvernul, mai precis toate conducerile care s-au succedat la Ministerul Educației Naționale nu au pus în practică Legea educației naționale, asumată cu surle și trâmbițe în 2011.
Indolența, incompetența sau interese politice au dus la neaplicarea alineatului 6 al articolului 96, în care se precizează că funcționarea consiliilor de administrație se face în baza unui ordin de ministru. Orice decizie luată de acestea poate fi atacată în instanță.
Același lucru se întâmplă și în cazul alineatului 2 al articolului 258, ce reglementează modul de organizare a concursului pentru directori. În absența unui ordin de ministru, activitatea acestora este ilegală și se creează vulnerabilități majore în fața primăriilor, consiliilor locale și inspectoratului școlar.
Mă întreb cine este responsabil și cine plătește pentru această situație. De aceea am interpelat Ministerul Educației Naționale și am solicitat remedierea urgentă a acestei situații.
Dacă noi nu ne-am fi plătit taxele și impozitele, ar fi așteptat tot trei ani?
* „Într-un coș cu viorele cresc numai ghiocei de partid” De fapt, cine sunt actualii guvernanți?
1. Sunt cei care vând pământul sfânt românesc la străini,
pentru că așa li se spune de afară.
2. Sunt cei care vor Chevron în România.
3. Sunt cei care au dat Roșia Montană companiei Gabriel
Resources.
4. Sunt cei care vor regionalizarea etnică a României.
5. Sunt cei care au falimentat și vândut industria României, apoi s-au împrumutat la FMI ca să devenim sclavi în propria țară.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.