<chair narration>

Notă pentru exercitarea de către senatori și deputați a dreptului de sesizare a Curții Constituționale asupra următoarelor legi depuse la secretarii generali ai Senatului și Camerei Deputaților, conform prevederilor art. 15 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată: – Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori; – Lege pentru modificarea și completarea unor acte normative; – Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 101/2010 privind ratificarea Protocolului, semnat la Chișinău la 5 noiembrie 2010, pentru amendarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova cu privire la principiile colaborării în domeniul transportului feroviar, încheiat la Chișinău la 21 februarie 1995; – Lege pentru ratificarea Protocolului, semnat la Chișinău la 26 august 2010, de amendare a Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și titlurilor științifice acordate de instituții de învățământ acreditate în România și în Republica Moldova, semnat la Chișinău la 20 iunie 1998; – Lege pentru ratificarea Acordului privind Programul de schimburi pentru studii universitare în Europa Centrală (CEEPUS III), semnat la Budva, Muntenegru, la 25 martie 2010; – Lege-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice

155 cuvinte

Discurs

2. Se recunoaște, după un an, că prima angajare a răspunderii Guvernului Boc în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice este un grav eșec al Guvernului și e nevoie urgentă de a se schimba radical cadrul legislativ.

Considerăm că legea, sub forma actuală, va fi un nou eșec în domeniul salarizării bugetarilor.

Abrogarea după numai un an a vechii legi a salarizării unitare, asumată în aceleași condiții tot de Guvernul Boc, supusă unor critici acerbe de aproape toate segmentele și categoriile sociale și profesionale, demonstrează faptul că o lege care ierarhizează societatea românească și distribuie resursele societății după criterii nediscutate și, mai ales, neagreate în Parlamentul țării nu are cum să fie legitimă, nu are cum să reziste, ea este și va rămâne un hibrid, o improvizație a unor experți ai Băncii Mondiale și poate și a unor români desprinși de realitățile sociale, de nevoile, de prioritățile și de direcțiile de dezvoltare ale societății.

Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.

În contextul ședinței