Gheorghe Ciobanu

„2011 a fost un an bun. 2012 trebuie să fie și mai bun” 2011 a fost un an în care România a făcut progrese vizibile în toate domeniile. Am continuat pe drumul reformelor economice, sociale și politice. De altfel, la sfârșitul anului, eforturile noastre au început să se vadă.

Așa cum probabil Institutul Național de Statistică va confirma, țintele economice pe 2011 nu numai că vor fi atinse, dar vor fi și depășite. Asta înseamnă o creștere economică de 2%, un deficit bugetar mai mic de 4,4% și cea mai mică inflație de după 1989. Poate că aceste lucruri nu se simt încă în buzunarele românilor, dar, în orice caz, prăbușirea nivelului de trai a fost stopată. E un moment de la care lucrurile nu pot decât să meargă spre mai bine, ceea ce, până la urmă, ne dorim cu toții.

În planul reformării statului, 2011 a adus reforma sistemului de sănătate, o nouă lege a educației, un nou Cod al muncii și reforma sistemului asistenței sociale. În ultimii doi ani s-au făcut mai multe reforme decât în zece ani precedenți, iar acest lucru s-a datorat voinței politice a actualei majorități de guvernare.

Ce trebuie să înțeleagă românii este faptul că suntem pe un trend pozitiv, că atât Parlamentul, Executivul, cât și aparatul administrativ au început să funcționeze mai bine. Reformele pe care le-am promovat au contribuit decisiv la eficientizarea activității statului. Într-un fel, ca parlamentar, simt că 2011 e un an de realizări.

Mai sunt însă lucruri pe care trebuie să le rezolvăm, reforma statului nu este nici pe departe completă. Cred că 2012 trebuie să stea sub semnul procesului de revizuire a Constituției. Pe de o parte, avem imperativul votului din 23 noiembrie 2009, când românii au spus clar și răspicat că vor maximum 300 de parlamentari și un Parlament unicameral. Pe de altă parte, România trebuie să ia în serios acordul de guvernanță fiscală semnat la ultimul summit de la Bruxelles, prin care deficitul structural va fi limitat la 0,5% din PIB. Nu cred că nu putem să luăm în calcul postura României ca țară a Uniunii Europene.

Dacă tot suntem la acest capitol, cred că ar trebui să lămurim o dată pentru totdeauna și problema reorganizării administrativ-teritoriale. Putem profita astfel de dezbaterea publică pe revizuirea Constituției, dar și de nevoia de potențare a procesului de absorbție a fondurilor europene.

Dacă luăm exemplul Poloniei, vom vedea că organizarea pe regiuni i-a ajutat enorm în procesul de absorbție a banilor comunitari. Or, în condițiile în care România intră în clubul țărilor responsabile din punct de vedere fiscal și trebuie să limiteze deficitul, atragerea fondurilor europene este singura variantă a unei creșteri economice sustenabile în următorii ani. Dacă în următorii 2-3 ani în România intră 30 de miliarde de euro, cu siguranță acoperim deficitul creat de criza datoriilor suverane din vestul Europei.

Pentru 2012 îmi mai doresc foarte mult un lucru: o analiză serioasă asupra efectelor pe care le-ar putea avea reducerea CAS-ului. Cu siguranță ar apărea noi locuri de muncă, dar trebuie văzut în ce măsură această decizie ar afecta bugetul de stat. Că veni vorba despre locuri de muncă, cele peste 30 de miliarde de lei orientate către investiții în infrastructură trebuie să genereze aproape 100.000 de joburi.