Gheorghe Ciobanu

„2011, ultimul an de măsuri de austeritate”

Poate că cea mai mare problemă pe care a avut-o România în ultimii trei ani a fost ciclul celor șase campanii electorale care s-au succedat la fiecare jumătate de an. Din cauza luptei politice aprige, iar aici vinovăția nu aparține exclusiv unui partid sau a altuia, mai multe măsuri necesare nu s-au luat, în schimbul lor punându-se alte decizii populiste și nesustenabile economic. Așa se face că în 2007 și 2008 am mărit salarii și pensii mai mult decât ne-am fi permis, iar în 2009 am evitat să luăm măsurile de corecție care se impuneau.

Acum ne aflăm în postura extrem de dificilă de a propune măsuri de austeritate care nu afectează numai electoral partidul de guvernământ, ci și economia în ansamblu. Sunt absolut convins că dacă am fi început procesul de restructurare bugetară încă de anul trecut, 2010 ar fi însemnat creștere economică. Ca partid de guvernământ, și

PDL trebuie să-și asume parte a responsabilității pentru această stare de fapt. În acest context, nu trebuie însă exonerate nici partidele de opoziție, care au reprezentat o cauză importantă a exceselor bugetare.

Perspectivele economice pentru anul acesta nu sunt cele mai trandafirii. Ele sunt cauzate de nevoia de a limita, fie și parțial, deficitul bugetar. În acest sens, Guvernul a fost obligat să ia o serie de măsuri nepopulare. Cine spune că se putea altfel, greșește sau este demagog. Din punctul meu de vedere însă, prelungirea pe o perioadă îndelungată a măsurilor de austeritate este cel mai rău lucru pe care îl poate face România. Cel mai important lucru într-o economie de piață este gândirea pozitivă. Or, așa cum stau lucrurile acum, numai de gândire pozitivă nu putem vorbi.

Eu vreau ca 2011 să fie ultimul an în care să vorbim de restructurări de personal bugetar și de tăieri, fie ele și temporare, de venituri. Nu ne putem permite să alimentăm ideea declinului economic. Am învățat, în acești ultimi 10 ani de capitalism, că succesul economic depinde de factori subiectivi, precum încrederea populației în economie. Avem nevoie, mai mult ca niciodată, de a oferi încredere și speranță. Or, aceste două deziderate nu pot fi realizate prin măsuri de austeritate.

Nu știu cum gândesc alți colegi din PDL, dar, sincer, și pentru partid cred că ar fi mai bine să se termine odată cu măsurile atât de antipopulare și să începem să ne revenim, pentru că altfel ajungem la zicala populară: „Boală lungă, moarte sigură”.

Dacă mai trebuie să disponibilizăm personal bugetar, atunci să încheiem procesul în primul trimestru al lui 2011, chiar cu riscul unor atacuri politice și mediatice însemnate. Dacă mai trebuie să menținem scăzute salariile și pensiile înghețate, atunci să o facem în 2011 la un nivel mai mare, decât să fluctuăm după aceea. Mai bine operăm ce este rău repede, pentru a începe convalescența.

Nu sunt neapărat adeptul terapiei de șoc. Cred însă că trebuie să avem un moment t zero de la care să pornim fără constrângeri de ordin social. Nu trebuie să încercăm să mai limităm costurile politice, ci trebuie să facem tot posibilul să scoatem țara din criză, chiar dacă asta ar putea însemna o presiune uriașă pe forțele politice aflate la putere. Până la urmă, puțin sacrificiu în interesul general poate fi apreciat de electorat.