Viorel Arion

„23 de ani de la Revolta anticomunistă de la Brașov”

Prăbușirea comunismului în România a fost precedată de evenimente politice majore, așa cum a fost și Revolta anticomunistă de la Brașov din 15 noiembrie 1987. Putem spune că unele dintre scenele de la Brașov s-au desfășurat aproape identic cu cele ce aveau să se întâmple în Timișoara, în decembrie 1989. Chiar și intervenția brutală a trupelor speciale de securitate a urmat parcă același scenariu ca în 1989. Represiunea comunistă de la Brașov a trimis în beciuri peste 300 de oameni, iar măsurile represive au continuat și după desfășurarea evenimentelor.

Poate puțini ne mai reamintim România acelor ani: fără apă în robinete, fără căldură în calorifere, cu frigiderele goale și cu spectrul cozilor, al nesfârșitelor cozi, amenințându-ne existența zilnică. O Românie cenușie, în care viața de zi cu zi era o permanentă încercare de a supraviețui, o viață al cărei curs ne era dictat de alții și controlat tot de ei. Planuri cincinale sforăitoare, propagandă deșănțată a regimului și odă neîntreruptă adusă unui cuplu dictatorial ce își pierduse busola. Am fost unul dintre cei care am alergat pe stadioanele patriei, desenând cu trupul meu și al colegilor mei expresii de laudă conducătorului iubit. Anii aceia păreau să nu se mai termine. Și totuși, undeva, într-un oraș muncitoresc, un grup de revoluționari a avut curajul de a spune: „Ajunge!” Vestea curajului acestor oameni a făcut înconjurul lumii. Presiunea internațională manifestată în lunile ce au urmat asupra regimului comunist din România a determinat comutarea pedepselor și salvarea vieților acestor eroi.

Lor li se cuvine aceeași recunoștință ca și eroilor-martiri ai Timișoarei sau ai celor din zilele de sfârșit de decembrie 1989. Să comemorăm acele zile și să nu-i uităm pe cei care, cu curaj, cu dăruire, au dovedit că o dictatură poate fi învinsă.