Dan Bordeianu

„24 de ani de la Revoluția anticomunistă din 1989, 24 de ani de libertate și democrație”

Pe 16 decembrie 1989, la Timișoara, începea prăbușirea comunismului în România. Există mărturii conform cărora fitilul exploziei anticomuniste fusese aprins la Iași, în data de 14 decembrie 1989, însă vigilența „serviciilor” a făcut ca totul să se declanșeze în vestul țării. „Azi în Timișoara, mâine în toată țara” se striga pe străzile celui mai occidental oraș din România al anului 1989. Până în 22 decembrie 1989, toate marile orașe ale României erau animate de suflul revoluționar.

În 25 decembrie, de sfânta sărbătoare a Crăciunului, dictatorul Nicolae Ceaușescu a fost executat în urma sentinței pronunțate de un complet de judecată revoluționar, întrunit ad hoc. Controversele acelui moment istoric vor marca tranziția României de la comunism la democrație, de la economia planificată de stat la economia de piață „funcțională și competitivă”.

Ceea ce deosebește România de celelalte țări ex-comuniste este faptul că prăbușirea comunismului s-a realizat printr-o revoluție violentă, marcată de lupte de stradă, cu morți și răniți. În Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Germania de Est și chiar în Bulgaria, „marea schimbare” s-a realizat prin așa-numita „revoluție de catifea”, printr-o negociere la „masa rotundă” între conducătorii regimului comunist și liderii anticomuniști care și-au asumat leadershipul acelor evenimente revoluționare. Prin urmare, în toate aceste țări foste comuniste avem de-a face cu ceea ce politologii numesc o „tranziție negociată” între elitele politice ale „vechiului regim” și elitele democratice.

Din păcate pentru noi, românii, Revoluția anticomunistă din 1989 a însemnat un lung șir de conflicte postcomuniste:

între foștii comuniști și anticomuniști, între feseniști și partidele istorice, între reacționari și forțele proeuropene, între stânga și dreapta ideologice. De prea multe ori, societatea românescă a fost martora unui „război al tuturor contra tuturor”. Mai degrabă conflictul a fost caracteristica tranziției postcomuniste decât abordarea consensuală în jurul unui proiect de țară, al unor obiective de interes național.

Și astăzi, după 14 de ani de tranziție postcomunistă și de consolidare democratică, România și cetățenii ei sunt dezbinați unii împotriva altora, aflați în căutarea unui proiect de societate care pare să nu se mai închege. Fie ca amintirea momentelor revoluționare din 1989, fie ca sângele vărsat de tinerii Revoluției anticomuniste să ne prilejuiască un moment de reflecție, de iertare, de bună cumpănire pentru un viitor mai bun pe care cu toții ni l-am dorit!

Dumnezeu să-i odihnească pe cei plecați dintre noi în zilele Revoluției din 1989, iar nouă, celor prezenți, să ne dăruiască gândul cel bun!