Ion Călin

„25 noiembrie – Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeilor”

Pe data de 17 decembrie 1999, prin Rezoluția nr. 54/134, Adunarea Generală a ONU a declarat ziua de 25 noiembrie „Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeilor” și a invitat guvernele, organizațiile naționale și internaționale să marcheze această zi prin activități care să trezească conștiința publică în fața acestor probleme. Cu acest prilej se comemorează asasinarea, în 1961, la ordinul președintelui Rafael Trujillo, a celor trei surori Mirabal, activiste pentru drepturile femeilor din Republica Dominicană.

Combaterea violenței împotriva femeilor se află și printre valorile ocrotite de Consiliul Europei. Aceasta trebuie să fie o prioritate a tuturor structurilor, fie ele naționale, europene sau mondiale, deoarece în lume violența domestică este principala cauza a mortalității la femeile între 19 și 44 de ani, surclasând victimele războiului, ale cancerului sau ale accidentelor rutiere.

Conform Declarației pentru eliminarea violenței împotriva femeilor, adoptată de Adunarea Generală a ONU în decembrie 1993 _,_ violența contra femeilor este „orice act de

violență bazată pe deosebirea de sex din care rezultă sau este posibil să rezulte pentru femei traumatisme sau suferințe fizice, sexuale sau psihologice, inclusiv amenințările cu astfel de acte, constrângerea sau lipsirea arbitrară de libertate săvârșite fie în viața publică, fie în viața privată”.

Cea mai cunoscută formă de violență este violența familială, adică „utilizarea constrângerii fizice sau emoționale asupra unui alt membru al familiei în scopul impunerii puterii și a controlului asupra acestuia, precum și ansamblul conflictelor din grupul familial, care au ca efect maltratarea partenerului sau a copilului”.

Condițiile care favorizează apariția actelor de violență sunt: disfuncțiile și carențele educative ale mediului familial, educația sexuală lacunară, carențele socioeconomice, creșterea gradului de permisivitate socială, incidența tulburărilor psihice.

Și, din punct de vedere social, victimele sunt izolate treptat și în cele din urmă total de familia de origine, grupul de prieteni, colegii de serviciu sau de serviciile de asistență socială. Izolarea socială a victimei reprezintă unul dintre cei mai severi factori de eșec în încercarea acesteia de ieșire din această dependență.

În ceea ce privește violența domestică, aceasta reprezintă o serie repetată de comportamente coercitive și de atac fizic, sexual și psihic pe care o persoană le manifestă față de partener, în scopul controlării și dominării acestuia, utilizând forța și/sau profitând de incapacitatea de apărare a victimei, ce apare în cadrul unei relații de cuplu. Aceasta include și abuzurile de tip economic și social.

Datele unui studiu realizat de INSCOP în iulie 2013 la nivel național arată că 37,5% din cetățeni consideră că violența împotriva femeii nu este pedepsită serios de autorități, în plus 32,6% din subiecți cred că acest gen de violențe se datorează mai ales sărăciei, iar 23,2% susțin că fenomenul s-a întâlnit dintotdeauna în România. Violența în familiile persoanelor cu educație și venituri peste medie crește anual cu 20–30%.