Ion Călin

„25 octombrie – Ziua Armatei Române”

După cum știți, pe 25 octombrie se sărbătorește Ziua Armatei Române, moment simbolic înscris în istoria poporului nostru, o zi de glorie și de cinstire pentru eroismul și jertfele prin care, de-a lungul vremii, oștirea noastră și-a îngemănat faptele de arme cu soarta neamului românesc.

Din 1830, anul înființării armatei române moderne, și până în anul 1951, în tradiția românească nu a existat o zi dedicată exclusiv sărbătoririi acestei instituții. Aflată în centrul atenției publice, mai ales după Războiul de Independență (1877–1878), Armata Română a participat anual la manifestările prilejuite de Ziua Înălțării Domnului, devenită Ziua Eroilor după Primul Război Mondial, și la cele dedicate Zilei Naționale.

Ziua Forțelor Armate Române a fost sărbătorită pentru prima dată la 2 octombrie 1951, iar din anul 1959 a fost stabilită ca zi aniversară ziua de 25 octombrie. Devenită simbol al tuturor bătăliilor și eroilor neamului românesc, data de 25 octombrie a rămas întipărită în sufletele românilor ca zi în care țara își sărbătorește armata.

La 25 octombrie 1944, glorioasa armată română elibera ultima localitate românească de sub ocupație străină: orașul Carei. Prin lupte grele și sângeroase și fapte de eroism, armata română a reîntregit Transilvania străbună, leagănul națiunii și civilizației românești, din al cărui trup fusese răpită partea de nord-vest prin odiosul Dictat de la Viena. Mii de militari din cadrul Armatei a IV-a au căzut vitejește în luptele sângeroase de la Sfântu Gheorghe, Târgu-Mureș, Oarba de Mureș, Păuliș, Turda, Cluj-Napoca, Oradea, Satu Mare și Carei, în total peste 50.000 de oameni (morți și răniți). Odată cu încheierea acțiunii de eliberare a teritoriului patriei, după 25 octombrie 1944, Armata Română a participat alături de armata sovietică în lupta pentru eliberarea Ungariei.

La 9 mai 1945, când războiul a luat sfârșit cu victoria Națiunilor Unite, Armata Română se găsea în apropiere de Praga și în estul Austriei făcându-și datoria față de patrie și poporul său, precum și față de alte popoare.

Astăzi, când România este membră a NATO, militarii români participă la misiuni împotriva terorismului de orice fel și în diverse părți ale lumii, cum sunt Afganistan și Irak, și fac parte din trupele ONU de menținere a păcii din Kosovo. Dacă militarii sunt în diferite țări ale lumii, foștii militari, adică pensionarii militari, se află la mitinguri de protest sau în sălile de judecată pentru a-și apăra drepturile bănești obținute anterior și a-și apăra pensiile diminuate și condiția de rezerviști militari, nu transformați în civili, pentru că în actualul regim, chiar dacă câștigi în instanțe și obții anularea recalculării pensiilor, Guvernul nu le pune în aplicare, continuând să recalculeze aceste pensii neținând seama de hotărârile judecătorești.

Mai mulți propagandiști portocalii au atacat armata, asociind-o cu regimul comunist și afirmând că militarii care astăzi protestează au fost privilegiații epocii respective. Lansarea sloganului „să primească proporțional cu contribuția” a făcut ca militarii să fie etichetați drept o categorie de profitori, ci nu ca cetățeni care își apără drepturile și demnitatea. Pentru cei de la putere ce mai contează încă o clasă socială umilită în plus. Actuala putere, chiar dacă recunoaște că armata este o instituție fundamentală a țării, cei care lucrează aici nu au nici respectul și nici aprecierea pe care le merită, chiar dacă aceștia își îndeplinesc cu cinste misiunile la care participă în afara granițelor, în țară au parte de umilirea celor de la putere.