Nicolae Georgescu

„25 octombrie – Ziua Armatei”

Ziua de 25 octombrie se înscrie, alături de alte sărbători cu specific militar – Ziua Forțelor Terestre, Ziua Aviației și Forțelor Aeriene, Ziua Marinei, zilele diferitelor arme și specialități –, în categoria momentelor aniversare la care participă, sub diverse forme, nu doar cei ce poartă uniforma militară, ci toate segmentele societății civile. Acest lucru se datorează respectului de care se bucură Armata Română în rândul tuturor cetățenilor, fapt probat de prezența sa constantă pe unul din primele două locuri în sondajele de opinie, alături de biserică, ca o instituție în care oamenii au încredere și pe care o prețuiesc, înțelegându-i menirea, valoarea și necesitatea.

Ziua Armatei reprezintă un moment important, impregnat de simbolismul și semnificațiile proprii acestei instituții, cu rol definitoriu între structurile fundamentale de bază ale statului modern. Este zi de cinstire pentru eroismul și jertfele prin care, de-a lungul vremii, oștirea noastră și-a îngemănat faptele de arme cu soarta neamului românesc, îndeplinindu-și misiunea nobilă de a apăra unitatea națională și integritatea teritorială a statului român.

Din anul 1830, anul înființării Armatei Române moderne, până în 1951, în tradiția românească nu a existat o zi dedicată exclusiv sărbătoririi acestei instituții. Deși armata, ca organism al statului român, nu a avut propria zi aniversară, diferitele genuri de arme, unități și mari unități își sărbătoreau ziua odată cu praznicele propriilor patroni spirituali. Acești patroni au fost confirmați pentru categoriile de forțe armate prin Înaltul Decret Regal nr. 1.621/1929, iar pentru unitățile ce aparțineau aceluiași tip de armă prin Înaltul Decret Regal nr. 1.343/1931.

În martie 1948, acest gen de sărbătoare a fost abandonat. Pe 20 iulie 1951, Prezidiul Marii Adunări Naționale a emis Decretul nr. 125, în vederea declarării zilei de 2 octombrie ca „Zi a Forțelor Armate ale RPR”. În 1958, prin ordin al ministrului forțelor armate, s-a revenit la tradițiile unităților și marilor unități, cărora li s-a permis să-și sărbătorească sau să comemoreze principalele momente din toată perioada existenței lor.

În anul următor retragerii armatei sovietice din România, prin Decretul nr. 381/1959, Ziua Forțelor Armate a fost mutată pe data de 25 octombrie. Motivul principal al deciziei de schimbare a Zilei Armatei trebuie căutat în faptele armatei române și în rezultatul acestora: în ziua de 25 octombrie 1944, Armata României a trăit un moment înălțător, prin atingerea hotarului firesc al patriei sale, prin reîntregirea graniței de vest a României și anularea, _de facto_ , a prevederilor Dictatului de la Viena.

Există în cultura și psihologia fiecărui popor o anumită semnificație a serviciului și a profesiei militare, o imagine favorabilă asupra instituției militare, ca purtătoare a unor valori naționale specifice și ca instrument capabil să le apere mai ales în momentele cruciale ale existenței națiunii respective. Într-un fel și într-o anumită măsură, armata este percepută de populație ca sursă de speranță și ca un factor de stabilitate, îndeosebi în situațiile de criză internă sau/și externă.