Vasile Ghiorghe Gliga

- „3 decembrie – Ziua Internațională a Persoanelor cu

- Dizabilități”

Sărbătorirea anuală a Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități la 3 decembrie are ca obiectiv promovarea înțelegerii dizabilității și mobilizarea pentru asigurarea unei vieți demne din punct de vedere al drepturilor și bunăstării persoanelor cu dizabilități.

Regulile standard privind egalizarea șanselor persoanelor cu dizabilități au fost adoptate de Organizația Națiunilor Unite în anul 1993, cu scopul de a asigura persoanelor cu dizabilități aceleași drepturi ca și celorlalți cetățeni. Toți oamenii sunt născuți liberi și egali în demnitate și drepturi, de aceea persoanele cu dizabilități nu trebuie să fie discriminate nici pozitiv, nici negativ, ci să beneficieze de șanse egale.

Pentru a putea atinge aceleași condiții de trai ca și ceilalți cetățeni, persoanele cu nevoi speciale au nevoie de mai mult sprijin din partea comunității. Acest sprijin nu trebuie văzut niciodată ca un privilegiu, ci ca un drept al omului. Dreptul la viață în comunitate înseamnă dreptul de a se bucura de aceleași beneficii ca și celelalte persoane din comunitate: a avea o locuință, o familie, timp liber, o viață sănătoasă, acces la educație și la locuri de muncă. Din păcate, există încă multe situații de încălcare a drepturilor fundamentale ale persoanelor cu dizabilități. În România anului 2011 statisticile recente făcute pe marginea acestui subiect sunt sumbre. Practic, drepturile fundamentale sunt încălcate nu prin modul în care sunt formulate și stipulate în legislație, ci prin imposibilitatea de a avea acces real la ele.

Conform Organizației Internaționale a Muncii, doar 10% din persoanele cu deficiențe mintale reușesc să-și găsească un loc de muncă, în vreme ce jumătate din persoanele cu dizabilități fizice sau senzoriale reușesc să se angajeze. Patronii au încă o mare reticență față de această categorie de persoane, deși beneficiază de anumite facilități fiscale. Conștiința și percepția socială continuă să fie dominate de modelul medical. Convingerea larg răspândită este că persoanele cu dizabilități sunt persoane limitate, fără posibilități de a învăța și participa la activități importante. Ca atare, ele sunt considerate dependente de alții. Alte atitudini frecvente sunt indiferența, disprețul ori teama față de problematica dizabilității.

Din păcate, persoanele cu dizabilități nu au încă o voce adecvată la nivelul proiectării politicilor sociale și nu li se acordă încă locul cuvenit ca participanți și decidenți în elaborarea strategiilor de dezvoltare ale societății. Fie nu sunt consultate, nu li se acceptă sau nu li se integrează punctele de vedere, fie nu sunt informate deloc.

Fără a nega pașii importanți pe care i-a făcut Parlamentul României în elaborarea și adoptarea unei legislații moderne care să apere drepturile persoanelor cu dizabilități, ca parlamentar consider că în fața societății civile și a patronatelor trebuie adoptată o strategie privind integrarea persoanelor cu dizabilități și eliminarea barierelor pentru a participa deplin la fiecare aspect al vieții politice, sociale, economice și culturale.