<chair narration>

3. Guvernul a cedat șantajului UDMR și a încălcat principiul autonomiei universitare în cazul UMF Târgu-Mureș – o decizie care readuce în România teme ale trecutului.

Fiecare dintre promisiunile actualului premier s-a transformat, pe rând, într-un eșec:

– CAS nu a scăzut, iar premierul a anunțat deja că aceasta a fost doar „un mesaj de încurajare către mediul privat”;

– salariile nu revin la nivelul de dinainte de tăierile din 2010, pentru că veniturile bugetare nu s-au strâns în ritmul anticipat, iar fraudarea fondurilor publice și evaziunea fiscală continuă;

– creșterea absorbției de fonduri europene a fost una dintre cele mai mari minciuni ale acestui început de an, cu doar 194 de milioane de euro atrase în trei luni, față de 875 de milioane de euro, cât ar fi fost necesar pentru atingerea țintei propuse;

– IMM-urile nu au fost deloc susținute, deși acestea sunt cheia relansării economice;

– deciziile nu sunt transparente, iar dezbaterile publice, promise pentru legi importante, lipsesc, cum a fost în cazul Tratatului fiscal european, al Legii ACTA, al Legii sănătății, al noilor privatizări;

– prefecți incompetenți sau care au încălcat chiar legea au fost menținuți în funcție; același lucru este valabil și pentru șeful ANAF, Sorin Blejnar, care a ratat total obiectivul combaterii evaziunii fiscale;

– interesul investitorilor străini pentru România nu a sporit odată cu apariția noului Guvern.

Din cauza deciziilor acestui Guvern și ale celui care l-a precedat, România nu are astăzi o strategie de dezvoltare a țării, în afara acordurilor cu finanțatorii externi. Executivul nu știe ce are de făcut până la momentul alegerilor, când va trebui să predea gestiunea țării unui nou Guvern, legitimat de votul oamenilor. Singura sa strategie pare să fie aceea a vânzării frenetice a resurselor, a alocării de fonduri către clienții politici și a instigării românilor unii contra celorlalți.

Acest Guvern nu a învățat nimic din protestele lunii ianuarie, continuând să ia decizii împotriva românilor, fără consultarea lor, cu o aroganță care amenință democrația. Deciziile privind alocarea de fonduri către administrația locală, privind implicarea politicului în mediului universitar sau privatizarea companiilor de stat se iau fără transparență, fără explicații clare și în total dezacord cu legile țării, generând nedumeriri și proteste.