<chair narration>

3. La alin. (6) al art. 373 indice 1 din Codul de procedură civilă, în forma propusă de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 42/2009, „refuzul nejustificat” al debitorului de a se prezenta ori de a furniza informațiile cerute de executor va duce la primirea unei amenzi și chiar poate fi trimis în judecată penal pe legea penală.

Ce înseamnă refuz nejustificat al debitorului nu este clar, pentru că nu se definește nicăieri acest lucru, și inclusiv faptul că nu ai timp sau bani să vii la București, în exemplul meu de mai sus, va putea duce la trimiterea debitorului în fața organelor de cercetare penală.

Mai mult de atât, se pedepsește cu amendă sau cu dosar penal și împrejurarea în care debitorul dă „informații incomplete sau eronate”. Păi ce facem aici? Ajungem să-l pedepsim pe om pentru că a omis să ne spună că mai are un aragaz sau un frigider? Sau îl trimitem la închisoare pentru că a uitat de un cont bancar sau a greșit numărul contului bancar?

Asemenea puteri nu au avut niciodată executorii judecătorești în România democratică. Ne aduc aceste prevederi aminte de Securitate, atunci când, dacă nu declarai tot ce aveai, bunurile mobile, imobile, bani, ajungeai la Sighet. Asta vrem astăzi în România anului 2009?

Alin. (6) trebuie să fie eliminat din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 42/2009, și acesta este amendamentul

propus de mine în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări.