Gheorghe Emacu

„3 mai – Ziua mondială a libertății presei”

Considerată „a patra putere în stat”, presa reprezintă o necesitate reală într-o societate democratică.

Libertatea presei, dreptul acesteia de a se exprima liber, constituie un principiu fundamental al sistemelor politice democratice, care au la bază libertatea de opinie și libertatea cetățeanului de a gândi și de a se exprima liber. În România, presa și-a dobândit această libertate odată cu Revoluția din decembrie 1989.

Anii ’90 au reprezentat perioada de dezvoltare vertiginoasă, în care au apărut zeci de ziare, posturi radio și posturi de televiziune dedicate informării opiniei publice, caracterizată în principal prin acumulări cantitative. Azi traversăm o etapă de coagulare, de cristalizare și de repoziționare pe principii ce țin mai degrabă de domeniul economic.

Ne place sau nu, avem nevoie de presă: cetățenii au nevoie de presă pentru a fi informați, iar politicienii, în general, și decidenții, în special, au nevoie de presă pentru a informa, pentru a-și face cunoscute planurile și acțiunile.

Oamenii de presă sunt formatori de opinie; astfel, mass-media poate fi folosită ca instrument de influențare a opiniei publice. Din această perspectivă, obiectivitatea presei este extrem de importantă. Presa trebuie să-și păstreze obiectivitatea și echidistanța politică, astfel ca cetățenii să fie informați corect în legătură cu treburile publice.

La nivel internațional, în fiecare an, la 3 mai se marchează Ziua mondială a libertății presei. Sărbătoarea a fost proclamată de Adunarea generală ONU în decembrie 1993, la recomandarea Conferinței Generale UNESCO din 1991. Data de 3 mai evocă Declarația de la Windhoek, adoptată în 1991 în cadrul Seminarului pentru promovarea unei prese africane independente și pluraliste, eveniment organizat de către UNESCO și ONU la Windhoek, Namibia.

Tema de anul acesta a sărbătorii este: „Libertatea mass-mediei pentru un viitor mai bun: programul de dezvoltare după 2015”.

Data de 3 mai trebuie să ne aducă aminte că în lume există locuri unde publicațiile sunt cenzurate, condamnate sau suspendate sau, pur și simplu, nu au dreptul să apară, iar jurnaliștii sunt hărțuiți, arestați sau chiar uciși pentru simplul fapt că-și exercită meseria.

De aceea, la această dată trebuie să analizăm stadiul respectării angajamentelor noastre în favoarea libertății presei, iar profesioniștii din domeniul comunicării și informației trebuie să observe obligațiile pe care le impune deontologia profesională.

Nu în ultimul rând, să nu uităm să-i comemorăm pe acei jurnaliști și cameramani care și-au pierdut viața din dorința de a asigura informarea opiniei publice.