Natalia Elena Intotero

„3 martie – Ziua mondială a scriitorilor”

„Sufletul unui scriitor este sinteza sufletească a unui popor la un moment dat. Nu tradițiile sunt sufletul unui popor, ci scriitorii, gânditorii și artiștii lui” – a spus cândva, cu inspirație, Camil Petrescu. Și a avut dreptate.

Ce ar fi poezia românească fără „Luceafărul” sau „Psalmul de taină”? Ce ar fi romanul românesc fără „Ion” sau „Baltagul”? Ce ar fi pamfletul românesc fără „Baroane”? Ce ar fi teatrul românesc fără „O scrisoare pierdută” sau „Apus de soare”? Ce ar fi critica românească fără „Istoria literaturii române”? Ce ar fi copilăria fără „Amintiri din copilărie”?

Ce ar mai fi cultura românească dacă nume ca Bogdan Petriceicu Hasdeu, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Eugen Lovinescu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Lucian Blaga, George Călinescu, Ion Luca Caragiale, Ion Creangă ar dispărea pur și simplu?

Sufletul românesc ar rămâne gol de esența lui milenară de doine și balade, spiritualitate și transcendență, continuitate în eternitatea acestui spațiu în care existăm și co-existăm ca națiune.

Menirea scriitorilor este să ne redescopere ceea ce suntem. Menirea noastră este să transmitem mai departe următoarelor generații sentimentul apartenenței la același neam și să le îndemnăm să citească, să înțeleagă și să redescopere, în opera marilor noștri scriitori, aspectele subtile ale condiției de a fi român în România.