Gheorghe Emacu

„3 martie – Ziua mondială a vieții sălbatice”

La 20 decembrie 2013, cea de a 68-a sesiune a Adunării Generale a Națiunilor Unite a decis, prin Rezoluția nr. 68/205, să proclame ziua de 3 martie ca „Ziua mondială a vieții sălbatice”, în scopul de a sensibiliza oamenii asupra importanței faunei și florei sălbatice.

Această zi a fost aleasă pentru aniversarea adoptării, la aceeași dată, în 1973, a Convenției asupra comerțului internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice amenințate, act internațional ratificat de țara noastră prin Legea nr. 69/1994 și care are ca rol primordial de a veghea ca acest comerț să nu ducă la dispariția de specii.

Analiza la nivel mondial evidențiază că, de cele mai multe ori, dezvoltarea economică se face în detrimentul biodiversității, cu efecte negative asupra tuturor formelor vieții sălbatice. Or, speciile sălbatice de plante și animale au o valoare intrinsecă și contribuie la dezvoltarea durabilă și la bunăstarea populației în plan genetic, social, economic, științific, educativ, cultural și estetic.

Ceea ce trebuie înțeles este că succesul dezvoltării economice depinde de gradul în care toate sectoarele societății se angajează ferm în direcția păstrării acestor elemente ale biodiversității și pentru utilizarea plantelor și animalelor sălbatice de o manieră echitabilă și viabilă pe termen lung.

De aceea, decidenții de la toate nivelurile trebuie să abordeze într-o manieră echilibrată aceste interese economice și culturale, iar soluțiile adoptate trebuie să evite amenințările la adresa biodiversității. În același timp, legile adoptate în domeniul protecției mediului nu trebuie să fie în detrimentul progresului economic.

În ceea ce privește fauna sălbatică, prin Legea nr. 407/2006, în România, s-au stabilit reguli clare cu privire la vânătoare și protecția fondului cinegetic, iar nerespectarea acestora este incriminată ca infracțiune de braconaj.

Totodată, prin alte acte normative – precum Legea nr. 82/1993 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 – au fost create arii protejate, destinate conservării habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, precum și rezervații, între care cea mai importantă este Rezervația Biosferei Delta Dunării.

Totuși, evoluțiile din ultimii ani ne demonstrează că este necesar ca aceste acte normative să fie ajustate în raport cu nevoile actuale și cu progresele realizate de societate.

De aceea, cred că este necesar ca procesul de recalibrare normativă să se desfășoare cu o dinamică mai bună, pentru a ține pasul cu noile realități economico-sociale, iar Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice trebuie să manifeste un rol activ în acest sens.