Ion Eparu

„30 ianuarie 2015 – a 51-a aniversare a Zilei internaționale a nonviolenței în școli”

Începând din anul 1964, pe data de 30 ianuarie se sărbătorește Ziua internațională a nonviolenței în școli. Deși am mai avut intervenții pe această temă, consider foarte oportun momentul pentru a readuce în discuție acest subiect.

Larg dezbătută în unitățile de învățământ, trecută chiar în cadrul programelor de dirigenție, problema violenței este departe de a fi un fenomen pe cale de dispariție, ea făcând parte deja, din păcate, din banalul vieții cotidiene.

Faptele de violență petrecute în școală acoperă un spectru destul de larg, de la injurii, amenințări, hărțuiri, instigări, discriminări, până la distrugeri, loviri, furturi, șantaj, incendieri. Cauzele sunt binecunoscute: pleacă de la sărăcia care alimentează sentimentele de frustrare refulate în violență și ajung la neputința sistemului de a eradica, în secolul XXI, acest tip de manifestări. Dintre măsurile implementate, cele mai importante se referă la prezența psihologilor în școli, conștientizarea diferenței dintre psiholog și psihiatru, importanța recurgerii la dialog și la consiliere, atât pentru victime, cât și, foarte important, pentru agresori. Principalele efecte ale actelor de violență din școli nu sunt de natură materială, ci de natură psihoafectivă. Astfel, efectele acestor evenimente în care sunt implicați elevi, cu precădere de liceu, sunt greu de contorizat, dar cu atât mai periculoase. Deseori, în comportamentul studenților, tineri sau mai puțin tineri, am recunoscut sechelele unor astfel de evenimente violente în care au fost implicați și care și-au lăsat o amprentă puternică pe dezvoltarea lor viitoare. De aceea spun, o dată în plus, că este foarte important să le transmitem tinerilor (studenților) noștri, odată cu cunoștințele tehnice specifice meseriei pentru care se pregătesc, și un sistem de valori capabil să le îmbunătățească relația cu ei înșiși și cu ceilalți. Dacă dascălii ar reuși, de la învățământul preșcolar, primar, gimnazial, liceal, profesional până la cel universitar și postuniversitar, să transmită importanța nonviolenței în autodezvoltare, atunci oamenii care le-au trecut prin mâini ar putea deveni, la rândul lor, niște părinți responsabili, capabili să le transmită copiilor lor aceste reguli de bun-simț a căror respectare le va aduce un plus de calitate vieții. Sunt lucruri care se înlănțuie, fiecare dintre noi fiind o rotiță într-un mecanism complicat care funcționează doar dacă fiecare dintre piesele componente merge în sensul corect.

Violența în școlile din România se încadrează, fără doar și poate, într-un tablou general amplu, care reflectă situația mondială în acest domeniu. Pentru că am dezbătut cu alt prilej raportul UNICEF pe această temă, am să mă opresc acum strict la situația din județul Prahova. În anul școlar trecut, în intervalul septembrie 2013–august 2014, școlile din Prahova au raportat o infracțiune la fiecare două zile, ceea ce înseamnă că unitățile de învățământ din Prahova sunt departe de a putea fi considerate sigure. Într-un județ cu o populație totală de 809.124 de locuitori, numărul total al elevilor școlarizați în anul școlar 2013–2014 în învățământul de masă și special, cu finanțare de la bugetul statului, a fost de 112.814. Numărul total de posturi pe toate formele de finanțare a fost de 9.713,5, ceea ce arată un raport între numărul de elevi și numărul de cadre didactice la limita inferioară a parametrilor prevăzuți de art. 63 din Legea educației naționale nr. 1/2011. Deci cauza principală a numeroaselor acte de violență petrecute în școli sau în imediata lor apropiere ar trebui identificată în alt spectru. Pornind de la această analiză, consider că accentul pentru reducerea numărului de acte de violență în școli ar trebui să fie pus pe participarea la activități extracurriculare, nonformale, pe existența unor alternative educaționale pentru petrecerea timpului liber, pe crearea unui sistem de comunicare reală și eficientă între unitățile de învățământ și comunitățile locale, pe dezbateri, activități tematice de persuadare, de consiliere psihopedagogică a elevilor, a cadrelor didactice, dar și a părinților, cu privire la gestionarea situațiilor de violență.