<chair narration>

4. În domeniul securității naționale, prin propunerea ca în loc de „amenințare la adresa securității naționale” să se legifereze dualismul „risc/amenințare la adresa securității naționale” se deschide calea către grave abuzuri și ilegalități la adresa drepturilor și libertăților fundamentale. Cei doi termeni exprimă concepte diferite, între care nu se poate pune semn de egalitate, iar utilizarea lor în alternanță induce o manipulare conceptuală de o extremă gravitate, atât în planul practic-operațional al activității secrete a serviciilor de informații, cât și în ceea ce privește posibilitățile de interpretare greșită și aplicare abuzivă ori ilegală a dispozițiilor relative la restrângerea drepturilor și libertăților constituționale.

Doctrina națională a informațiilor pentru securitate (document adoptat de CSAT la 23 iunie 2004) definește amenințarea la adresa securități naționale în termenii: „Capacități, strategii, intenții, planuri ce potențează un pericol” (...), iar factorii de risc pentru securitatea națională drept: „situații, împrejurări, elemente, condiții sau conjuncturi interne și externe (...) care determină ori favorizează materializarea unei amenințări la adresa securității naționale (...)”

Dacă propunerea va fi adoptată, pe viitor vor fi posibile restrângeri ale drepturilor și libertăților constituționale nu numai în condițiile existenței amenințărilor, ci și a riscurilor. Dacă amenințarea este relativ cuantificabilă prin intenție, plan, capacitate de a periclita securitatea națională, riscul este un factor care se intuiește/deduce din contexte și împrejurări independente de intenția sau acțiunea umană.

Pe cale de consecință, prin invocarea riscului și asocierea acestuia, amenințării i se induce o gravă confuzie și manipulare conceptuală, fiind posibile solicitarea și autorizarea arbitrară a interceptărilor și a altor acte de restrângere a libertăților individuale.