<chair narration>

7. Propunerile de modificare și completare a Legii nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații sunt exclusiv din categoria celor prin care se urmărește:

• Sustragerea de sub controlul judecătoresc a actelor pentru care cetățenii care se consideră nedreptățiți doresc să se adreseze justiției.

Astfel, se propune: „Documentele Serviciului Român de Informații, indiferent de suport, privind operațiunile informativoperative pentru realizarea securității naționale sunt acte de comandament militar”.

Ce sunt actele de „comandament militar”?

„Sunt acte de comandament militar acelea care cuprind ordine privitoare la pregătirea, instrucția și disciplina militară, manevre și operațiuni militare și altele asemănătoare” (Secția de contencios administrativ, Decizia nr. 1141 din 21 martie 2003).

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, „nu pot fi atacate în justiție actele de comandament cu caracter militar.”

Având în vedere această realitate juridică, sunt inevitabile întrebări de bun-simț:

Ce are a face activitatea Serviciului Român de Informații cu ordine privitoare la pregătirea, instrucția și disciplina

militară, manevre și operațiuni militare și altele asemănătoare?!

Fiind evident că propunerea de inițiativă legislativă aparține autorității publice vizate de protecția pe care o viitoare lege i-ar conferi-o, nu putem să nu fim nedumeriți: ce vrea Serviciul Român de Informații să excludă controlului puterii judecătorești și de ce dorește suprimarea accesului la justiție a cetățeanului care s-ar considera lezat în garanțiile sale constituționale, ca urmare a operațiunilor informativoperative pentru realizarea siguranței naționale?

Trebuie observat și faptul că legea nu definește „operațiunile informativ-operative pentru realizarea siguranței naționale”, ceea ce, prin lipsa de predictibilitate a legii, deschide larg porțile arbitrariului, abuzului și ilegalităților împotriva intereselor legitime ale contribuabilor care, în această ipoteză, _de lege ferenda_ , își finanțează... insecuritatea!

• Preluarea necritică în Legea de organizare și funcționare a SRI a dispozițiilor Codului de procedură penală care permit generic autorităților de siguranță și ordine publică să dispună de „organe de cercetare penală specială.”

O asemenea propunere este vădit neavenită, ea fiind doar de natură a redeschide susceptibilități în legătura cu natura și scopul unor astfel de competențe atribuite, pe cale de excepție, unui serviciu de informații.

• Abilitarea SRI de a utiliza investigatori sub acoperire, ca activitate procedural-penală generatoare de mijloace de probă, fără a rezulta pentru ce infracțiuni anume i se dă pe cale de excepție o astfel de competență, care firesc era să fie explicit prevăzută în Codul de procedură penală.