Ziua de 9 mai are o triplă semnificație în conștiința poporului român: Proclamarea independenței de stat a României la 9 mai 1877, Victoria Coaliției Națiunilor Unite în cel de Al Doilea Război Mondial la 9 mai 1945 și Ziua Europei.
La 9 mai 1877, Mihail Kogălniceanu declara în Parlament: „Suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare”. Independența astfel proclamată trebuia consfințită și apărată pe câmpul de luptă, pentru a putea fi impusă turcilor și recunoscută de puterile europene.
La 9 mai 1945, aliații din cel de Al Doilea Război Mondial au obținut victoria împotriva Germaniei naziste, punând capăt celei mai distrugătoare conflagrații din istoria Europei.
Ziua Uniunii Europene nu înseamnă numai nașterea proiectului european, ci și sărbătoarea anuală a păcii și unității în Europa, o zi a bucuriei de a fi împreună, a voinței de solidaritate, o zi a Europei unite, care s-a construit ca „unitate în diversitate”.
De fapt, sunt două date pentru sărbătorirea Zilei Europei: 5 mai pentru Consiliul Europei și 9 mai pentru Uniunea Europeană. Consiliul Europei a fost înființat la 5 mai 1949.
În fiecare an, la 9 mai, se serbează Ziua Europei, pentru a marca istorica declarație a ministrului francez de externe Robert Schumann, prin care propunea un plan de colaborare economică între Franța și Germania, pentru a neutraliza rivalitățile istorice între cele două state. Declarația Schumann a stat la baza procesului complex de construcție a Europei unite. În 1951, a fost semnat Tratatul de la Paris, care instituia Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) între Germania, Franța, Belgia, Italia, Luxemburg și Olanda. În 1957, aceste state au semnat Tratatul de la Roma, care instituia Comunitatea Economică Europeană (CEE). Procesul de integrare economică a fost însoțit de procesul de integrare politică a statelor.
În 1985, liderii UE, în cadrul Summitului de la Milano, au decis ca la 9 mai să fie sărbătorită Ziua Europei.
Parlamentul European a recunoscut oficial ziua de 9 mai ca sărbătoare oficială în 2008.
Orice țară care își propune să adere la UE preia valorile fundamentale de pace și solidaritate. De altfel, scopul Comunității Europene este construirea unei Europe care respectă libertatea și identitatea tuturor națiunilor membre, în condițiile asigurării dezvoltării economice și sociale, ale garantării unui nivel de viață decent pentru cetățenii săi.
Integrarea europeană nu e un proces care se realizează de pe o zi pe alta și nici măcar în ani sau câteva decenii. Ca un proiect nou în istorie, UE mai are încă numeroase imperfecțiuni și deficiențe; cu toate acestea, se poate afirma cu certitudine că Uniunea Europeană se află în slujba cetățenilor săi.
Aderarea României la Uniunea Europeană a avut loc la 1 ianuarie 2007. Astăzi suntem parte a unei entități politice, sociale și economice, compusă din 28 de state, în care se vorbesc 24 de limbi oficiale, cu o suprafață de aproape 4,5 milioane km[2] și o populație de 508 milioane locuitori.
Odată cu aderarea la UE, România a preluat valorile, mecanismele și principiile acesteia, prin adoptarea acquis-lui
comunitar. În fapt însă este necesară schimbarea mentalității și slăbirea tensiunilor dintre noile reglementări formale și cele vechi informale, așa după cum însuși unul dintre părinții neoinstituționalismului avertiza, explicând insuccesul măsurilor din plan economic pentru rezolvarea crizei în unele state ale UE.
Europa unită înseamnă progres, stabilitate, securitate, toleranță, libertate, democrație, stat de drept, protecția drepturilor omului, cooperare economică, armonizare legislativă, solidaritate, unitate în diversitate. Ca stat național membru cu drepturi depline în Uniune, trebuie să susținem politica comunitară, să creăm premisele pentru adaptarea și adoptarea ei în contextul realităților locale și să beneficiem maximal de toate avantajele acestui statut. În calitate de membru, avem posibilitatea de a participa la procesul decizional al structurilor de conducere a UE, de a impune și promova propriile interese și inițiative. Pentru toate acestea, pentru a asigura, în general, o poziție favorabilă României în UE, avem nevoie de un sistem coerent și diversificat de comunicare și alianțe strategice cu statele membre și reprezentanții acestora.
La mulți ani Europei și cetățenilor ei! La mulți ani românilor europeni!
*
„Cel mai bun start în viață pentru fiecare copil”
Celebrarea unei zile dedicate copiilor își are originea în Turcia, la 23 aprilie 1920, și în cadrul Conferinței mondiale a bunăstării copiilor de la Geneva, Elveția, din 1925. Tot în 1925, pe 1 iunie, consulul general chinez din San Francisco, SUA, a sărbătorit Festivalul Dragonului, alături de un grup de copii chinezi orfani. Începând cu acea dată, 1 iunie devine Ziua internațională a copiilor în numeroase state, în România începând cu 1950.
În 1924, Liga Națiunilor Unite a adoptat Declarația drepturilor copilului. Adunarea Generală a Națiunilor Unite a făcut recomandarea ca toate țările să instituie o zi universală a copilului, care să celebreze fraternitatea și înțelegerea între toate țările lumii și să promoveze activități care să contribuie la bunăstarea copiilor de pretutindeni. În 1959, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat Declarația drepturilor copilului, care conținea, din păcate, simple recomandări. Prin urmare, aceste problematici vor fi tratate, în practică, în funcție de contextul local al fiecărei țări: în unele fiind respectate cu strictețe, în timp ce în altele cu desăvârșire ignorate, așa că Ziua Copilului se va sărbători pe glob la date diferite sau chiar deloc.
La 20 noiembrie 1989 a avut loc Convenția pentru drepturile copilului, în urma căreia multe țări, în special din Occident, au ales să sărbătorească Ziua copilului în această zi. În septembrie 1990, Parlamentul României a ratificat Convenția Națiunilor Unite ce stabilește drepturi civile, economice, politice, sociale și culturale pentru copii, astfel că prevederile sale devin parte a dreptului intern românesc. Selecțiile cele mai importante sunt: copilul are dreptul la liberă exprimare (orală, scrisă, tipărită, artistică etc.); libertate de gândire, de conștiință, de religie; protecție împotriva oricăror forme de violență, vătămare sau abuz, fizic sau mental, de abandon, neglijență, rele tratamente sau exploatare, inclusiv sexuală sau violență sexuală; protecția copiilor handicapați fizic și mental și asigurarea pentru aceștia a unei vieți decente, împlinite, demne, cu favorizarea autonomiei și facilitarea participării active la viața socială; dreptul fiecărui copil de a beneficia de un nivel de trai care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, morală, spirituală,
socială; dreptul la educație; dreptul la odihnă, vacanță; dreptul de a practica activități recreative, adecvate vârstei, și de a participa la viața cultural-artistică; protecție împotriva exploatării economice sau împotriva constrângerii la vreo muncă ce implică risc potențial sau care-i poate compromite educația, dăuna sănătății sau dezvoltării sale fizice, spirituale, mentale, sociale, morale; protecție împotriva răpirii, vânzării și traficului de copii, torturii, pedepselor sau tratamentelor crude, inumane sau degradante. Statul are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura recuperarea fizică, psihologică și reintegrarea socială a copiilor victime ale vreunei forme de neglijență, exploatare, abuz, tortură, pedepse, tratamente crude, inumane sau degradante. Conform Convenției, părinții au responsabilități comune pentru creșterea și dezvoltarea copilului și vor acționa, în primul rând, în interesul suprem al copilului.
Ziua de 1 iunie ar trebui să aducă multe bucurii, dulciuri, jucării, hăinuțe noi, jocuri și distracții, felicitări, dragoste, generozitate, puritate, duioșie pentru toți copiii.
Ne vedem însă nevoiți să privim cu realism situația dificilă a multor copii din țara noastră, victime ale sărăciei, abuzurilor sau violenței în familie. Iată care sunt principalele probleme care își pun amprenta dură asupra tinerei generații: starea de sănătate precară, asistență medicală necorespunzătoare în spitale, hrana săracă, mortalitatea infantilă crescută, abandonul școlar din rațiuni financiare, delincvența juvenilă, copii exploatați prin munca la negru în munci necalificate sau obligați să fure, să cerșească, să se prostitueze, să lupte pe front, copii victime ale traficului de carne vie, copii abandonați imediat după naștere sau ca urmare a destrămării familiilor, lipsa de oportunități pe piața muncii și sistemul de educație insuficient adaptat nevoilor reale ale pieței muncii, alocațiile – singura sursă de venit a unor familii. Ei sunt abuzați, exploatați, ajung obiect al violenței, iar consecința este că devin analfabeți, delincvenți, bolnavi sau istoviți.
Sărăcia este principala cauză pentru care unii copii ajung să fie instituționalizați. Unul din trei copii din România este afectat de sărăcie.
În ceea ce privește strategia Guvernului ce vizează copilul până în 2020, ea este orientată spre patru obiective majore: asigurarea unor servicii de calitate și a accesului pentru toți copiii la acestea, atenția sporită pentru copiii vulnerabili, combaterea violenței împotriva copiilor și asigurarea dreptului tuturor la opinie.
Până în 2020, copiii trebuie scoși din instituțiile de tip vechi și integrați în familiile biologice, adoptive sau în formule alternative, care să imite cât mai fidel mediul familial. Principalele probleme le au familiile sărace, iar acestea trebuie susținute de stat pentru a-și putea păstra copiii acasă.
Fiecare copil trebuie să aibă asigurat cel mai bun start în viață. Viitorul lor, viitorul comunităților, al națiunilor din care fac parte și întreaga lume depind de aceasta.
Viitorul nostru decent și demn, în care ne punem speranța, îl putem desluși doar în ochii copiilor noștri. Bunăstarea și fericirea lor este cea mai inspirată și mai rațională investiție pe care o putem face.
Ziua copilului este un prilej de a sărbători copilăria, de a asigura sprijin copiilor, de a inspira comunitatea și familia noastră, de a aprecia și iubi.
De Ziua copilului, gândurile noastre se îndreaptă spre toți copiii acestei planete, spre „propriile mlădițe, neprețuite podoabe ale prezentului, plămadă vie a viitorului”.
La mulți ani copiilor de pretutindeni!
Să fie mereu fericiți, sănătoși, iubiți, prețuiți și protejați!
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.