Ion Călin

„90 de ani de la Constituția din 1923”

La 26, respectiv 27 martie 1923, adică acum 90 de ani, Parlamentul României vota Constituția, act fundamental care consolida prestigiul politic al României Mari, rodul muncii generației pașoptiste, continuate de nu mai puțin celebrii săi urmași.

Noua Lege fundamentală a țării stabilește că „Regatul României este un stat național, unitar și indivizibil”, iar „Teritoriul României este nealienabil” și proclamă caracterul independent și suveran al statului. În problema drepturilor și libertăților omului, aceasta prevedea că: „Românii, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie, se bucură de libertatea conștiinței, de libertatea învățământului,

de libertatea presei, de libertatea întrunirilor, de libertatea de asociere și de toate libertățile și drepturile stabilite prin legi.”

Totodată, Legea fundamentală garantează proprietatea de orice natură, precum și creanțele asupra statului. Constituția are la bază principiul democratic al separării puterilor în stat: puterea legislativă este exercitată colectiv de către Rege și Reprezentanța Națională (Parlamentul), formată din Senat și Adunarea Deputaților; puterea executivă este încredințată Regelui prin intermediul Guvernului, iar puterea judecătorească se exercită de către organele ei, iar hotărârile lor se pronunță în virtutea legii și se execută în numele Regelui.

Constituția din 1866 era inspirată din Constituția belgiană din 1831, considerată la timpul respectiv cea mai liberală din Europa. Această Constituție a constituit baza juridică a regimului monarhiei constituționale din România până în anul 1923. După Marea Unire din 1918, Constituția din 29 martie 1923 a reprezentat un instrument juridic mult mai elaborat decât actul fundamental din 1866 și care a pus bazele statului de drept, stat confiscat apoi, odată cu venirea comuniștilor la putere, în 1945. Aceasta a fost înlocuită la 20 februarie 1938, când apare o nouă lege fundamentală, elaborată la inițiativa Regelui Carol al II-lea, act care concentrează de fapt toate puterile politice în mâna Regelui. Această Constituție a fost suspendată în septembrie 1940, în contextul evenimentelor care au dus la abdicarea Regelui Carol al II-lea.

Unele țări au constituții foarte stabile și au praguri mari în a trece orice fel de modificare constituțională. De aceea, în peste 200 de ani de existentă a Constituției americane, numai 27 de amendamente au fost adăugate, iar textul principal al Constituției e nemodificat de la început, pe când la noi în țară Constituția a fost modificată din 1923 și până în prezent de cinci ori (1948, 1952, 1965, 1991, 2003). Cu cât o constituție e mai volatilă, cu atât societatea respectivă e mai supusă arbitrariului și chiar abuzului. Constituția trebuie să conțină ceea ce unește națiunea, nu ceea ce o desparte. De aici, o largă majoritate de acceptare.

Constituția este sursa oricărui regim politic, a sistemului de drept, care trebuie să fie conform regulilor constituționale, drepturilor și libertăților cetățenești. Actul de guvernare în sine poartă amprenta principiilor și normelor constituționale. Fără reguli constituționale bine cunoscute, care să reflecte interesele unui grup restrâns sau ale unei întregi populații, un stat nu poate fi guvernat. Tocmai de aceea, actualele modificări aduse Constituției trebuie să delimiteze puterile în stat, prerogativele președintelui, astfel încât acestea să nu mai poată fi interpretate de fiecare după bunul-plac.