Ionuț Marian Stroe

„A venit momentul ca «Știința» să renască”

Nu știu exact ce factori fotbalistici, politici, mitici s-au suprapus atât de nefericit pentru a ne îngropa Universitatea Craiova, însă știu că a venit vremea să spunem toți cei care am tremurat măcar o dată la unison cu stadionul „Ion Oblemenco”, toți cei care ne ajustam ritmul cardiac la fiecare pasă a echipei, că „Știința” trebuie să renască! Ne vrem echipa înapoi!

Să repetăm cu toții aceste cuvinte ca pe un refren al galeriei cântat în același timp de zecile de mii de oameni prezenți pe „Oblemenco”, făcându-i pe adversari să înghită în sec și zguduindu-le genunchii, până când culorile alb și albastru vor reîmpânzi orașul în zi de etapă a Ligii I.

Pentru că această echipă nu este de fapt o echipă, este o stare de spirit a Craiovei și a Olteniei, este o moștenire lăsată din generație în generație, este o legendă a fotbalului românesc și, mai întâi de toate, este iubirea noastră albalbastră fără de care suntem triști, aproape lăsați fără identitate, fără freamăt colectiv.

Am văzut zilele trecute cum vocile din ce în ce mai puternice ale celor cărora le e dor de „Universitatea” încep să se audă, drept pentru care consider că a venit momentul ca toți cei care tânjesc după zilele de meci, zilele noastre de sărbătoare, după pielea de găină din timpul meciurilor și freamătul asurzitor al tribunelor care se transformau mereu în cel de-al 12-lea jucător, să ne alăturăm acestor voci și să ne cerem echipa înapoi.

Protestul sutelor de suporteri din fața Guvernului trebuie să dea tonul acestei revendicări. Mă solidarizez cu mesajul lor de susținere a revenirii „Universității Craiova” în primplanul fotbalului românesc. Întotdeauna am fost împotriva violenței de orice tip, indiferent de autorul ei, și am fost un susținător al libertății de exprimare și al libertății de întrunire, așa cum sunt ele garantate de Constituția României.

Situația actuală este de neînțeles. Cât de mare este „Universitatea Craiova” și cât de mult înseamnă ea pentru olteni, pe de o parte, și cât de mici sunt chichițele formale care ne-au făcut gigantul să dispară fără ca nimeni să înțeleagă nimic, pe de altă parte. Mă întreb uneori ce fel de interese obscure, inclusiv politice, au putut să ne întoarcă astfel lumea cu susul în jos și nu mă pot gândi la niciun scenariu logic.

Singurele răspunsuri posibile țin de lipsa de bun-simț față de o întreagă comunitate, de desconsiderarea istoriei și de răutate și rea-voință în formele lor pure. Această situație inacceptabilă trebuie să înceteze. A venit momentul ca „Știința” să renască!