Vasile Cîtea

„Abandonul școlar, defectul sistemului de învățământ” Județul Iași este unul în care riscul abandonului școlar crește de la un an la altul, mai ales în zonele sărace, în comunitățile îndepărtate de centrele urbane, unde părinții n-au cum să le asigure copiilor șansa la educația sau nu vor, iar copiilor le lipsește determinarea de a continua.

În județ, rata abandonului afectează cu precădere învățământul gimnazial. Conform ultimelor date, în acest an școlar, aproape o mie de copii se află sub riscul abandonului școlar, comparativ cu 303, respectiv 0,4%, care au abandonat studiile anul trecut. Iar motivele sunt multe: fie nivelul redus de educație al părinților, fie dezinteresul sau atitudinea negativă a familiei față de școală, fie proveniența din familii dezorganizate, fie părinți plecați la muncă în străinătate, copii instituționalizați sau familii de romi.

Însă una dintre cauzele principale o constituie sărăcia. Copiii n-au cum să vină la școală, fie pentru că n-au cu ce ajunge, fie pentru că le lipsesc hainele sau rechizitele. Și, în multe cazuri, adolescenții muncesc să-și întrețină familia numeroasă.

Dacă ne referim strict la județul Iași, comunitățile cu cele mai multe cazuri de abandon sunt Lungani și Mironeasa, acolo unde în anul școlar trecut au fost zeci de tineri care au renunțat la școală. Însă situația este una gravă și în Răducăneni, Ciortești, Șcheia, Popești sau Moțca. Sunt extrem de triste aceste povești. Mai ales că fiecare dintre noi trebuie să aibă șansa la educație, la un viitor mai bun.

Știu că se încearcă diminuarea fenomenului. Inspectoratul școlar județean a implementat deja o serie de măsuri care vizează reducerea numărului de elevi care abandonează școala. Iar printre proiectele puse în aplicare se numără sprijinul financiar al Asociației ProRuralis „Șanse egale pentru elevii din mediul rural”, consilierea elevilor și a părinților, derularea de programe extracurriculare, precum concursuri sau activități sportive și artistice.

De asemenea, autoritățile încearcă să țină sub control acest aspect, prin realizarea unor baze de date nominale cu tinerii care vor să părăsească sistemul de învățământ. Și se dorește și dezvoltarea abilităților pentru învățare și motivarea acestor copii.

Dincolo de toate programele, importantă rămâne însă implicarea, implicarea autorităților, a părinților, din care va rezulta și implicarea copiilor. Se muncește la asta și țin să apreciez tot efortul depus de inspectoratul școlar județean. Însă n-am cum să nu-mi doresc mai mult pentru copiii județului Iași.

Așadar îmi doresc ca oricine crede că are o soluție salvatoare să vină în sprijinul acestei probleme. Și să încercăm să punem la punct mai multe proiecte sociale și educaționale, prin care tinerii să fie ajutați și încurajați, iar toată munca să se vadă în cifrele pe care le primim de la un an la altul.