Vasile Cîtea

„Abandonul școlar – o problemă socială a țării”

Una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă învățământul românesc este abandonul școlar. Acest fenomen a luat amploare în ultimul deceniu și apare cel mai frecvent în rândul adolescenților din ciclul liceal. Din păcate, cei mai mulți elevi care recurg la abandonul școlar provin din mediul rural, din familii numeroase, defavorizate, care nu realizează venituri. Aceștia sunt preponderent elevi ai unor licee industriale, agricole sau tehnologice, deși victime ale acestui fenomen alarmant sunt înregistrate și în licee teoretice sau colegii naționale, pedagogice, cu specific umanist sau realist.

Dacă revenim la situația învățământului gimnazial, abandonul școlar vizează situații de-a dreptul dramatice, în care copiii lăsați în grija rudelor sau a unor prieteni de familie se distanțează atât de școală, cât și de părinți. Lipsa de grijă maternă sau paternă creează în inima și mintea copilului un sentiment de abandon social care va îndrepta minorul către crize ale personalității, în care singura preocupare devine dorința de a câștiga din nou dreptul de a-și vedea părinții sau îndreptarea către periferia comportamentului social.

România este fruntașa Europei din acest punct de vedere: doi din 10 elevi români renunță la studii, conform celor mai noi studii.

Nu în ultimul rând, apare din ce în ce mai des categoria minorilor exploatați în muncă, plecați cu părinții în străinătate pentru o așa-zisă viață mai bună, care sfârșesc lamentabil în ceea ce privește educația și adaptabilitatea socială.

Trebuie să ne gândim la măsuri pentru a reduce procentul de abandon școlar, precum și pentru a recâștiga pentru școală elevii care au recurs la abandon școlar.