Adrian Alin Petrache

„Abandonul școlar – problemă prioritară”

Abandonul școlar reprezintă o problemă a sistemului românesc de învățământ insuficient tratată, o problemă serioasă ce trebuie abordată prin acțiuni energice și susținute.

Nu e nevoie de explicații savante, de comparații cu țări mai dezvoltate din acest punct de vedere, de argumentări moralizatoare privind necesitatea educării copiilor pentru a demonstra această nevoie de intervenție. Este vorba, cu certitudine, de un fenomen care, prin consecințele sale semnificative și prin dimensiunile sale îngrijorătoare, trebuie să fie prezent în agenda de priorități a decidenților, a practicienilor și a beneficiarilor din sistemul educațional.

Oricare ar fi specificul grupului de apartenență al copiilor rămași în afara sistemului de educație, analizele realizate de specialiști indică o serie de impedimente generale ce acționează ca bariere sau cauze ale abandonului școlar:

– insuficienta dezvoltare a unor strategii eficiente, susținute și convergente de a-i include în sistemul de învățământ pe toți copiii, oricare ar fi dificultățile de ordin individual, familial, socioeconomic, cultural cu care se confruntă familiile de proveniență;

– lipsa aplicării la nivel național a unei metodologii unitare de recenzare și monitorizare a copiilor de vârstă școlară și a celor care nu sunt incluși într-o formă de educație;

– inexistența metodologiilor de aplicare a legislației cu privire la obligativitatea participării la educație și insuficienta cunoaștere a caracteristicilor socioeconomice a categoriilor celor mai vulnerabile;

– slaba dezvoltare a serviciilor/rutelor alternative de educație pentru copiii cu risc de a rămâne în afara sistemului de educație;

– insuficienta implicare a părinților în viața școlii, prin programe specifice de informare, formare, asistență și consiliere adresate în special celor care au copii cu risc major de abandon; lipsa la nivel de sistem a unor mecanisme de valorificare/valorizare a experiențelor pozitive realizate în cadrul unor proiecte din domeniu promovate în parteneriat de școli și organizații neguvernamentale.

De asemenea, sunt identificate și o serie de bariere specifice anumitor grupuri în situație de risc. Astfel, în cazul copiilor și tinerilor romi s-au evidențiat o serie de factori care au un impact puternic asupra participării la educație a acestora:

– atât în cazul familiilor monoparentale, cât și al celor cu ambii părinți, se întâlnește adesea o situație socioeconomică precară a familiei. Pentru a suplini lipsurile, copiii acestor familii sunt folosiți fie la muncă, fie în activitățile de îngrijire a fraților mai mici, fie în cele de gospodărie;

– lipsa unor oportunități de angajare la nivel local fac adesea educația școlară aproape inutilă, atât timp cât participarea școlară și obținerea unor rezultate bune nu se pot traduce în angajare, în participarea la oportunități de câștig;