Georgian Pop

„Absenteismul și abandonul școlar – consecințe ale sărăciei”

Problema absenteismului și abandonului școlar ia amploare în România, fiind în strânsă legătură cu accentuarea sărăciei. Uniunea Europeană a stabilit un obiectiv clar până în anul 2020, și anume: o rată de abandon școlar în UE sub 10%. Din păcate, pentru țara noastră cifrele sunt îngrijorătoare: o rată a abandonului școlar de 20% și o traiectorie ascendentă în ceea ce privește numărul elevilor care părăsesc timpuriu instituțiile de învățământ. 22 de elevi dintr-o sută renunță la școală în fiecare an, în diverse stadii: unii în clasa a II-a, alții în clasa a V-a, iar mulți abandonează

înaintea ultimului an de gimnaziu, situându-ne printre primele cinci țări din Europa în clasamentul abandonului școlar. În țara noastră există 350.000 de copii săraci și aproximativ 40.000 de copii care renunță la studii.

Printre cauzele fenomenului se numără atât situația materială precară, dar și lipsa de educație în mediul familial, la care se adaugă și faptul că mulți copii au fost abandonați de către părinții care au plecat la muncă în străinătate. Criza economică va accentua sărăcia și, în același timp, va determina și creșterea abandonului școlar.

Pentru un stat, consecințele acestui fenomen sunt grave. Părăsirea sistemului educațional generează consecințe nefaste nu doar la nivel individual (dificultăți de integrare în societate/comunitate, dificultăți în găsirea unui loc de muncă bine plătit etc.), cât și la nivelul societății (forță de muncă necalificată, șomaj, creșterea cheltuielilor bugetare cu asistența socială).

Normele metodologice de aplicare a Legii privind alocația pentru susținerea familiei prevăd sistarea plății acesteia în situația în care se constată că un elev a avut în semestrul școlar anterior mai mult de 10 absențe. O astfel de măsură nu face decât să creeze o situație și mai dificilă pentru familiile acestor copii, care deja trebuie să se lupte cu o sărăcie tot mai accentuată, datorată reducerii veniturilor și creșterii prețurilor. Studiile au reliefat faptul că în familiile cu venituri reduse, mai ales cele din mediul rural, adesea copiii sunt nevoiți să lipsească de la ore tocmai din cauza faptului că părinții îi angajează pe aceștia în treburi casnice sau chiar în prestații menite a completa veniturile zilnice ale familiei. Chiar și în prezent, în condițiile în care România este membră a Uniunii Europene și ar trebui să pună în aplicare politici publice de combatere a absenteismului și abandonului școlar, Guvernul este incapabil a lua măsuri eficiente de combatere a acestui fenomen. Din păcate, legea mai sus menționată va avea un efect negativ asupra nivelului de trai al acestor familii, care, la nivelul întregii țări, sunt în număr de zeci de mii, mediul rural fiind cel mai afectat.

Eforturile de reducere și de combatere a abandonului școlar trebuie să fie unanime și nu mai suportă amânare. Este un fenomen grav, care privește întreaga societatea românească. De aceea, este nevoie de acțiuni coerente și care să cumuleze atât eforturile factorilor de decizie la nivel central și local, dar și ale cadrelor didactice, ONG-urilor și părinților.