Tudor Ciuhodaru

„Abuz transplant”

Poate că unii dintre dumneavoastră și-au pus întrebarea: „Ce face ministrul Cseke atunci când nu distruge sistemul sanitar?”. Nefiind locatar al Palatului Cotroceni nu vă pot oferi programul său zilnic și nici stenogramele convorbirilor pe care le poartă. Totuși, experiența ultimilor doi ani îmi permite să vă ofer un răspuns parțial. În rarele perioade în care nu distruge sistemul sanitar, ministrul Cseke șterge pe jos cu diverse concepte pe care noi, ceilalți, le considerăm că stând la baza societății: responsabilitate, dialog și, mai nou, etică.

Despre poziția față de responsabilitate a ministrului am mai vorbit de nenumărate ori: Domnia Sa și-a declinat responsabilitatea pentru absolut orice tragedie sau problemă din sistem. În fond, mortul nu mai votează, iar rudele sale pot fi alinate cu o găleată sau o pungă de zahăr în campania electorală.

Dialog? Rareori cu organizațiile pacienților sau ale profesioniștilor din domeniu, iar atunci a fost un dialog al surzilor.

Și acum iată că domnul Cseke se ridică și împotriva eticii. A eticii medicale, mai exact. Victima cea mai recentă a ministrului nu mai este un nou-născut carbonizat, ci conceptul de consimțământ informat. Proiectul de lege pentru aprobarea OUG nr. 133/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății implică faptul ca potențialul donator să specifice în mod expres că nu este de acord cu donarea de organe. În caz contrar, domnul Cseke va dispune de organele sale de îndată ce se declară decesul. Nu este specificată nicăieri obligația oricărui angajat al sistemului de sănătate, de la medic de familie la medic specialist, de a cere pacientului punctul său de vedere asupra donării de organe. Pot să presupun că Guvernul dorește să profite de proasta informare a populației pe această temă? Pot și o voi face.

O abordare absolut normală ar fi ca, la editarea datelor de pe cardul de asigurat, medicul de familie să își întrebe pacientul dacă este sau nu de acord cu donarea de organe, și nu să aștepte ca acesta să își exprime spontan acordul sau dezacordul.

În expunerea de motive se face referire la impactul psihologic asupra familiei. În viziunea autorului, cel mai traumatizant moment îl constituie cel al semnăturii pe formularul de acord. Le spun că moartea unei persoane apropiate este traumatizantă. Și ne putem întreba dacă va fi mai puțin traumatizant pentru familie să își găsească ruda decedată și deja golită de organe interne, în cazul în care ajunge prea târziu la spital.

În condițiile în care ministerul condus de domnul Cseke nu a dus absolut nicio campanie media de popularizare a donării de organe și a programelor de transplant, mi se pare absolut anormal ca o inițiativă de acest gen să fie adusă în fața Parlamentului, fără o minimă dezbatere publică.

*

## „Băute chiar de ziua lor”