Dumitru Oprea

„Accesul egal la servicii de sănătate, pură teorie”

Cu prilejul Zilei mondiale a sănătății, ministrul Sorina Pintea ne-a oferit un mesaj plin de înțelepciune. Ne-a vorbit despre faptul că întreaga populație a României are dreptul la servicii medicale, indiferent de statutul economic sau social, de vârstă sau de rezidență. În 2018, Organizația Mondială a Sănătății a atras atenția că jumătate din populația planetei nu are acces la asigurare medicală și cere tuturor statelor să adopte sistemul universal de asigurări de sănătate. România se numără printre țările care asigură, în teorie, tuturor cetățenilor săi servicii medicale în sistemul public de sănătate. În realitate, lucrurile sunt diferite – în cele mai multe cazuri spitalele sunt o ruină, duc lipsă de medici, iar investițiile în infrastructura de sănătate continuă să fie o fata morgana.

Nu este săptămână în care liderii PSD–ALDE să nu ne anunțe despre o nouă ctitorie spitalicească. De la spitalele regionale de urgență, pentru care există deja în cont banii din fondurile europene, și până la celebrul „spital republican”, care are ca termen de execuție „maximum 20 de ani”. Indiferent de localitatea vizitată de liderul PSD, Liviu Dragnea, apare și promisiunea construirii unui nou spital. Din nefericire, vânzarea de iluzii ne va costa scump, iar costul se va număra în victime omenești. Cazul Colectiv, când s-a încercat mușamalizarea problemelor grave din sistemul de sănătate al Capitalei, este ilustrativ în privința capacității de a trata bolnavii în situația unei catastrofe, pentru că nu avem asigurat tratamentul adecvat nici măcar pentru situațiile obișnuite.

Anual, bugetul Ministerului Sănătății este tot mai mare, iar banii par că sunt înghițiți într-o Groapă a Marianelor. Spitale noi nu se construiesc, iar condițiile din cele existente nu se îmbunătățesc. În acest timp, românii cu venituri medii și mari fug de sistemul public și apelează tot mai mult la serviciile din afara țării sau la cele private.

Nu toți românii au însă șansa unor venituri decente, care să le permită accesul la astfel de servicii medicale. Ca urmare, majoritatea populației continuă să îndure problemele unui sistem sanitar public, pentru serviciile căruia, de cele mai multe ori, trebuie să se deplaseze pe distanțe mari pentru a beneficia de un consult de specialitate, cu programări prealabile, care presupun, deseori, luni întregi de așteptare. Așa încât, nici nu poate fi vorba de acces egal la servicii medicale de calitate în România, așa cum ne transmite doamna Sorina Pintea.

Iată de ce, dacă sistemul public de sănătate nu va fi reformat, se va ajunge în situația în care, deși cetățenii au asigurarea universală, în realitate vor beneficia de consultații și tratament numai persoanele care își pot permite să plătească servicii medicale private. Iar aceasta este tot o formă de faliment a statului român.