Mircea Gheorghe Drăghici

„Accesul inegal la educație”

Educația este unul dintre drepturile omului care trebuie respectat chiar și în situații de pericol și sărăcie. În acest mandat mi-am propus să îmi concentrez atenția pe identificarea problemelor comunităților sărace din România și să găsesc soluții viabile pentru rezolvarea acestora.

Un prim pas al acestui demers este înaintarea unei propuneri legislative privind adoptarea de măsuri specifice în vederea dezvoltării comunităților sărace. Această inițiativă vizează crearea unui mecanism interinstituțional pentru coordonarea procesului de reglementare unitară a măsurilor și instrumentelor de incluziune socială destinate comunităților sărace.

Una dintre principalele probleme care mi-au fost semnalate din rândul acestor comunități sărace este accesul inegal al tinerilor la serviciile de educație publică și rata crescută a abandonului școlar. Acest subiect a constituit și tema unei întrebări adresate ministrului educației naționale în prima sesiune parlamentară a acestui mandat. Răspunsul primit de la minister mi-a dovedit faptul că Guvernul USL are în plan aplicarea unui set de soluții pentru a remedia problema abandonului școlar. Actuala putere este preocupată să asigure accesul și participarea la educație a principalelor grupuri educaționale vulnerabile: populația din mediul rural și zonele defavorizate, populația de etnie romă, copiii cu nevoi speciale de educație.

Pentru a găsi în continuare soluții eficiente care să lupte împotriva abandonului școlar trebuie să ne concentrăm atenția pe motivele pentru care accesul copiilor din comunități sărace la sistemul de învățământ este limitat. Lipsa resurselor financiare ale părinților reprezintă principalul motiv care determină renunțarea la studii. Dincolo de acest aspect, persoanele din comunități sărace au precizat că lipsa actelor de identitate are o importanță majoră în ceea ce privește accesul copiilor la studii. Consider că autoritățile ar trebui să acorde o mare atenție actelor de identitate și să se preocupe ca acestea să existe și să fie ușor de dobândit.

Trebuie să depunem toate eforturile necesare pentru a asigura un acces egal al tuturor tinerilor la educație, deoarece aceasta reprezintă un mod de extindere a oportunităților pentru grupurile dezavantajate, iar învățământul superior este o sursă de intrare în profesie și pe piața locurilor de muncă cu venituri superioare.

Consider că s-ar putea face progrese mari în ceea ce privește educația în rândul populației din comunitățile sărace dacă s-ar pune accent pe educația timpurie. Educația timpurie are un rol deosebit de important în dezvoltarea cognitivă, emoțională și socială adecvată a copilului. Creșele, grădinițele facilitează achiziționarea de abilități și competențe care, la rândul lor, permit o integrare armonioasă în ciclul primar. De asemenea, educația timpurie de calitate se traduce în stimă de sine, gestionare corectă a emoțiilor, înțelegere și asumare a identității colective și cultivare a talentelor și competențelor native. Frecventarea unor forme de educație timpurie reduce riscul abandonului școlar datorat inabilității de adaptare la cerințele școlii.