Confirmând toate prognozele, criza economică a determinat o creștere alarmantă a ratei șomajului în rândul tinerilor, aceasta fiind una dintre problemele cele mai urgente ale Europei. Contextul economico-fianciar internațional și-a pus amprenta și asupra economiei românești, tot mai mulți tineri nereușind să se încadreze în muncă.
Constituind o problemă comună a țărilor membre ale Uniunii Europene, aceasta impune o acțiune coordonată la nivel comunitar, pentru îmbunătățirea calității educației și formării profesionale, astfel încât tinerii să fie mai bine pregătiți pentru piața muncii. Unul dintre cele șapte proiecte importante ale strategiei Europa 2020 este „Tineretul în mișcare”. Acest demers al Uniunii Europene vizează creșterea economică și ocuparea forței de muncă până la sfârșitul acestui deceniu și va încuraja schimbul de experiență între statele membre, astfel încât acestea să învețe împreună care politici funcționează și care nu.
Având în vedere noua Strategie europeană pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, care conține țintele fundamentale pe care Uniunea Europeană își propune să le atingă în domeniul economic și social, România și-a asumat o țintă îndrăzneață, din punctul meu de vedere, în domeniul ocupării forței de muncă, respectiv 70,2%, în grupa de vârstă 20–64 ani.
Tinerii constituie o resursă valoroasă pentru România și pentru prezentul și viitorul societății în general. În acest sens, autoritățile responsabile cu politicile în domeniu trebuie să se preocupe permanent pentru integrarea tinerilor absolvenți pe piața forței de muncă. Una dintre provocările majore o constituie asigurarea tranziției rapide de la sistemul de educație la piața muncii. Tranziția de la școală la muncă reprezintă un proces dificil de parcurs pentru majoritatea tinerilor din România, mai ales din cauza faptului că, pentru a intra pe piața muncii și pentru a beneficia de oportunitățile de ocupare, tinerii în general și absolvenții în special trebuie să intre în competiție cu ceilalți lucrători cu experiență în muncă. Pentru facilitarea accesului tinerilor pe piața muncii autoritățile cu competență în acest domeniu trebuie să inițieze și să desfășoare campanii de informare a elevilor și studenților din anii terminali, pentru diseminarea informațiilor privind oportunitățile de angajare și riscurile existente pe piața muncii. Există la nivel național o rețea de centre pentru consiliere în cadrul cărora se poate desfășura o gamă largă de măsuri de stimulare a ocupării pentru tinerii absolvenți, ce au drept scop facilitarea tranziției de la școală la viața profesională, astfel încât aceștia să dobândească statutul de persoană ocupată.
Programele de formare profesională trebuie să asigure inițierea, calificarea, recalificarea, perfecționarea și specializarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă. Formarea profesională trebuie să se facă ținându-se seama de cerințele de moment și de perspectivă ale pieței muncii și să fie în concordanță cu opțiunile și aptitudinile individuale ale persoanelor în căutarea unui loc de muncă.
În aceste momente mai puțin favorabile ale evoluției economice la nivel mondial România contează acum poate mai mult ca niciodată pe avantajele sale competitive, de aceea se impune crearea cadrului necesar îmbunătățirii mediului de afaceri, care asigură premisele creșterii economice reale și durabile, premise care presupun, în principal, menținerea competitivității ofertei de țară, prin păstrarea unei serii de avantaje competitive pe care investitorii străini le iau în considerare atunci când analizează posibilitatea extinderii pe piețele din Europa Centrală și de Est.
În același timp, trebuie știut că există anumite elemente ce necesită îmbunătățire, de aceea se impune canalizarea unor resurse semnificative către investiții, pentru că avem nevoie de crearea de noi parcuri industriale și tehnologice cu acces la utilități, la prețuri competitive. Tocmai de aceea autoritățile de resort trebuie să sprijine și să încerce să convingă autoritățile locale de necesitatea asigurării unor locații care să permită din punct de vedere logistic și financiar implementarea unor proiecte de anvergură. În ceea ce privește alte măsuri concrete de încurajare a investițiilor străine și a menținerii capitalului străin în economie, consider că trebuie sprijinită implementarea proiectelor de investiții pe teritoriul național, prin acordarea unor măsuri de sprijin de natura facilitaților fiscale, a fondurilor nerambursabile acordabile în baza schemelor de ajutor de stat. În sprijinul investițiilor străine, cele care creează locuri de muncă, trebuie amintit că există un cadru normativ care permite desfășurarea investițiilor străine în țara noastră, dar din păcate insuficient. Astfel, prin HG nr. 1.680/2008 privind plafonul minim al investițiilor pentru care se poate primi ajutor de stat acesta a fost redus la 5 milioane euro, Hotărârea Guvernului nr. 753/2008, cu modificările și completările ulterioare, prevede posibilitatea accesării de ajutor de stat pentru investiții de peste 100 milioane euro, cu o valoare a costurilor eligibile de peste 50 milioane euro și care creează 500 de noi locuri de muncă, precum și Hotărârea Guvernului nr. 750/2008, cu modificările și completările ulterioare, reglementează o intensitate a ajutorului de stat de 50% din totalul cheltuielilor eligibile pentru investiții implementate în toate regiunile de dezvoltare ale României.
Din punctul meu de vedere, principalele direcții de urmat în ceea ce privește crearea unui cadru adecvat investițiilor străine în România sunt cele privind: eliminarea obstacolelor administrative și de reglementare din calea afacerilor, impunerea și respectarea principiilor de transparență, nediscriminare și concurență loială, consolidarea cadrului legal și al politicilor, în perspectiva reluării creșterii economice durabile, precum și reforma și consolidarea structurilor instituționale din România.
*
## „Scăderea natalității”
Scăderea natalității este o problemă gravă cu care România se confruntă în ultimii ani. Motivele care au condus la scăderea populației României și care se mențin și în continuare sunt fertilitatea scăzută și migrația externă și mortalitatea generală, completate de politicile guvernamentale defectuoase în domeniu, astfel că valorile negative ale sporului natural, conjugate cu cele ale soldului migrației externe și cu descurajarea natalității, prin lipsa de programe de susținere a acesteia, au făcut ca populația țării să se diminueze. Potrivit rezultatelor provizorii ale recensământului, populația stabilă a României a fost de 19 milioane de persoane, cu 2,6 milioane de persoane mai
*
puține decât la recensământul din 2002. Această situație are într-adevăr consecințe sociale, dar nu numai, ea având în egală măsură și consecințe economice grave, care necesită măsuri urgente de restructurare coerentă, și nu numai în domeniul social, ci și în cel de asigurări sociale, de sănătate și de educație, care să ia în considerare realitatea demografică din țară. Numai în acest mod natalitatea va putea fi susținută, prin coroborarea tuturor politicilor existente în toate domeniile, nu numai în cel social.
Având în vedere toate aceste scenarii pesimiste, provocările reale apărute în relație cu dezvoltarea de politici sociale adecvate se referă în principal la acele măsuri de suport destinate familiilor, în scopul asigurării creșterii armonioase și educării adecvate a copiilor, precum și pentru armonizarea creșterii gradului de ocupare a membrilor familiei pe piața muncii, cu nevoile specifice menținerii și întăririi nucleului familial și creșterii calității vieții de familie.
## „Protejarea sănătății umane și a mediului”
Una dintre problemele importante din ultima perioadă o constituie protejarea sănătății umane și a mediului ca întreg, prin reglementarea și monitorizarea măsurilor destinate menținerii calității aerului înconjurător, acolo unde aceasta corespunde obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurător, și reducerea poluării aerului, precum și îmbunătățirea calității aerului, în celelalte cazuri. Aceasta trebuie să constituie una dintre atribuțiile de bază ale autorităților centrale, naționale, regionale și locale pentru protecția mediului.
România a transpus legislația europeană în domeniul calității aerului, inclusiv Legea nr. 104/2011privind calitatea aerului înconjurător, care a fost adoptată de Parlamentul României, care transpune în legislația națională prevederile Directivei 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa.
Aplicarea acestor măsuri intră în responsabilitatea autorităților de resort, iar din punctul meu de vedere, măsurile ce trebuie implementate vizează, în principal, reducerea emisiilor de poluanți atmosferici la sursă, proces realizat prin reglementarea și monitorizarea emisiilor din surse fixe produse de operatorii economici, reducerea emisiilor provenite din trafic, lucrări de reabilitare/reparare, întreținere străzi, realizarea de pasaje, de parcări, crearea de piste pentru biciclete, extinderea zonelor pietonale, reabilitarea termică a locuințelor individuale și clădirilor publice, utilizarea de surse de energie alternativă pentru unități publice și private, amenajarea/reamenajarea unor zone verzi, realizarea de perdele forestiere, salubrizarea/curățirea, întreținerea și spălarea străzilor, organizarea de acțiuni de conștientizare, promovarea acțiunilor ecoeducative în instituțiile de învățământ și în rândul cetățenilor, cu privire la importanța măsurilor de prevenire a poluării aerului; campanii de conștientizare a autorităților în vederea punerii în aplicare a programelor de gestionare a calității aerului.
## „Prevenirea abandonului școlar”
Prevenirea abandonului școlar, reintegrarea copiilor care au părăsit de timpuriu sistemul de educație, programele de educație preșcolară trebuie să constituie o preocupare constantă a autorităților, ce trebuie concretizată în dezvoltarea de inițiative legislative, politici, măsuri și proiecte specifice, având în vedere efectele considerabile ale fenomenului abandonului școlar atât asupra șanselor de
integrare a viitorului adult în comunitate, cât și asupra societății în ansamblul ei.
În domeniul politicilor familiale, incluziunii și asistenței sociale, autoritatea centrală responsabilă trebuie să aibă ca principal obiectiv elaborarea și promovarea politicilor sociale destinate protecției familiei, precum și a tuturor categoriilor defavorizate ale populației și realizarea cadrului legal, instituțional și financiar necesar implementării acestor politici. Una dintre măsurile negative instituite prin Legea educației naționale nr. 1/2011 o constituie posibilitatea diminuării cuantumului alocației în raport cu absențele școlare înregistrate de copii, având la bază situațiile transmise de inspectoratele școlare județene. În cazul în care copiii din familiile beneficiare de acest drept înregistrează un număr mai mare de 20 de absențe școlare, dreptul la alocație se suspendă pe o perioadă de 3 luni. Problema este că există familii în România care efectiv nu-și pot trimite copiii la școală o perioadă de timp pentru că nu au resursele necesare să-i întrețină, singurul sprijin financiar fiind chiar alocația de stat. Cu toții știm că acei copii care nu merg la școală reprezintă o categorie socială dezavantajată, expusă riscului de excluziune socială, având în vedere că părăsirea timpurie a școlii este un fenomen grav, care afectează atât dezvoltarea personală, cât și capacitatea de integrare pe piața muncii. În acest sens, autoritățile trebuie să inițieze proiecte care să asigure transferul și implementarea unor bune practici aplicate cu rezultate favorabile de alte state, în vederea creșterii accesului la educație, prin dezvoltarea și susținerea unor parteneriate interregionale între instituțiile și autoritățile ce au un rol activ în acest proces, putând astfel contribui la schimbarea actualelor tendințe existente la nivelul societății românești.
O conștientizare a gravității fenomenului abandonului școlar și a consecințelor acestuia asupra dezvoltării ulterioare a copilului nu poate fi realizată în parametrii optimi fără o informare adecvată a celor care constituie grupul țintă. În acest context, îmbunătățirea acestui nivel, din perspectiva unei dezvoltări regionale durabile și echilibrate, reprezintă un palier distinct, căruia i se vor adresa direct o parte din activitățile ce trebuie dezvoltate de autorități prin proiecte. *
„4 februarie – Ziua mondială de luptă împotriva cancerului”
Carta de la Paris a stabilit data de 4 februarie în fiecare an pentru marcarea Zilei mondiale de luptă împotriva cancerului.
Ziua Mondială a Cancerului este parte a campaniei mondiale de luptă cu cancerul, potrivit Cartei de la Paris adoptată la summitul mondial împotriva cancerului pentru noul mileniu, desfășurat la 4 februarie 2000. Acest document consemnează necesitatea unei alianțe puternice între cercetători, profesioniști din domeniul sănătății, pacienți, guverne, parteneri din industrie și mass-media în lupta împotriva cancerului.
Cancerul este una dintre cauzele principale de deces în întreaga lume, potrivit OMS, care a estimat că 84 de milioane de oameni vor muri de cancer între 2012 și 2019. Trebuie atrasă atenția asupra faptului că afecțiunile maligne reprezintă o problemă de sănătate publică și au devenit în ultimii ani o prioritate pentru sistemele de sănătate, în special în țările dezvoltate.
Statistica Organizației Mondiale a Sănătății, publicată în 2011, situează România pe locul 47 din 50 de țări în ceea ce privește numărul total de cazuri de cancer, 205 cazuri la
100.000 de locuitori. Cele mai frecvente forme de cancer sunt pulmonar și colorectal la bărbați, respectiv de sân, la femei. În fiecare an, în întreaga lume se înregistrează peste 12 milioane de cazuri noi de cancer. În țările dezvoltate, bolnavii de cancer beneficiază, pe lângă ajutorul medical specializat, și de consiliere psihologică din partea unor psihoterapeuți, diagnosticarea cu cancer având un impact psihologic deosebit de mare asupra pacientului și familiei acestuia. Astfel, este necesar ca vizitele medicale să fie asociate cu ședințe de consiliere psihologică atât pentru pacient, cât și pentru membrii familiei. În România, doar anumite instituții medicale cu profil oncologic au un psihoterapeut, care, însă, este nevoit să lucreze cu un număr foarte mare de bolnavi.
*
## „Sprijinirea copiilor cu dizabilități”
Având în vedere că importanța menținerii copilului în cadrul familiei naturale este unul dintre principiile fundamentale pe care România a ales să își bazeze politicile din domeniul protecției drepturilor copilului, sprijinirea familiilor cu copii cu dizabilități a reprezentat un pas înainte în ceea ce privește oferirea unor soluții de îmbunătățire a situației acestora.
În cazul copiilor cu dizabilități, riscul separării de familie este mai mare decât în cazul altor categorii de copii, tocmai din cauza vizibilității lor sociale scăzute, recomandându-se țării noastre inițierea unor programe și servicii specifice destinate acestora.
Consider că autoritățile de resort trebuie să inițieze și să dezvolte programe care să ofere sprijin copiilor cu dizabilități, părinților acestora, persoanelor care îi îngrijesc și specialiștilor din comunitatea în care se află copiii, fiind necesară formarea și sensibilizarea profesioniștilor care interacționează cu copiii cu dizabilități și cu familiile acestora. Beneficiarii direcți ai acestor programe trebuie să fie copiii cu dizabilități aflați în situație de risc de separare de părinții lor și cei care beneficiază de o măsură de protecție specială de tip familial, precum și familiile copiilor cu dizabilități aflați în situație de risc de separare, persoanele care îngrijesc copii cu dizabilități, iar beneficiarii indirecți să fie membrii comunității locale din care fac parte copiii cu dizabilități.
realizarea unui sistem de sprijin pentru inovare și tehnologie la nivel național, menit să creeze un mediu de cooperare între IMM-uri și mediul universitar sau instituțiile de cercetare și dezvoltare, înființarea de incubatoare de afaceri, parcuri industriale, tehnologice și de soft drept mijloace pentru încurajarea spiritului antreprenorial, competitivității și spiritului inovator, creșterea productivității la nivelul IMM-urilor, prin achiziționarea de noi echipamente și tehnologii, precum și stimularea dezvoltării sectorului IMM-urilor în zonele rurale.
*
„Cantinele sociale, «un lux» pe care nu ni-l permitem”
Conform dispozițiilor Legii nr. 208/1997, au fost înființate cantinele sociale. Astfel, pentru familiile cu venituri mici, inclusiv cele monoparentale, există posibilitatea accesării serviciilor cantinelor de ajutor social. Cantinele de ajutor social au fost create ca unități publice de asistență socială cu personalitate juridică, care funcționează în subordinea consiliilor locale. Cantinele de ajutor social prestează servicii sociale gratuite sau contra cost persoanelor aflate în situații economico-sociale sau medicale deosebite. Persoanele îndreptățite să beneficieze de serviciile cantinei de ajutor social și care realizează venituri ce se situează peste nivelul venitului net lunar pentru o persoană singură, luat în calcul la stabilirea ajutorului social, pot beneficia de serviciile cantinei de ajutor social, cu plata unei contribuții de 30% din venitul pe persoană, fără a se depăși costul meselor servite.
Numai că, în ultima perioadă, multe dintre autoritățile locale care trebuiau să acorde fondurile necesare acoperirii cheltuielilor de funcționare a acestor cantine nu au mai sprijinit activitatea acestora, din lipsa de fonduri. În acest context, multe dintre familiile și persoanele singure care beneficiau și depindeau de aceste servicii au fost nevoite să-și caute și să găsească o altă sursă de obținere a hranei, aspect ce este unul destul de grav. Consider că, la nivel guvernamental, se pot găsi soluții imediate pentru alocarea fondurilor necesare finanțării acestor cantine, mai ales că traversăm o iarnă foarte grea, care, suprapusă peste o lipsă a serviciilor cantinelor sociale și implicit ajutorarea celor care sunt lipsiți de sursele financiare necesare, ar avea efecte destul de neplăcute.
*
*
## „Sprijinul acordat IMM-urilor”
În Uniunea Europeană, aproximativ 22,5 de milioane de IMM-uri asigură locuri de muncă pentru 6% din forța de muncă din sectorul privat. CE va continua să acorde prioritate IMM-urilor în raport cu prioritățile strategiei Europa 2020 pentru a îmbunătăți mediul de afaceri pentru IMM-uri. Măsurile care vizează stimularea dezvoltării IMM-urilor sunt cuprinse în axa prioritară Dezvoltarea unui sistem inovativ de producție. Astfel, România, după aderarea la Uniunea Europeană, și-a stabilit următoarele domenii majore de intervenție pentru susținerea financiară a IMM-urilor,în conformitate cu regulile de eligibilitate pentru fondurile structurale:
– investiții productive și pregătirea pentru concurența pe piață a întreprinderilor, în special a IMM-urilor;
– accesul la credit și finanțare în scopul creării unui mediu favorabil finanțării afacerilor, în condiții de piață financiară competitivă.
Sprijinul pentru dezvoltarea antreprenoriatului trebuie să preocupe autoritățile competente, care sunt obligate să desfășoare și să promoveze programe ample de sprijinire a întreprinderilor mici și mijlocii din România, care să cuprindă
„Programe privind sporirea gradului de ocupare a forței de muncă”
Din analizele prezentate de autorități, România și-a propus realizarea unei creșteri economice bazate pe ocuparea unei forțe de muncă înalt calificate, în contextul asigurării, dintr-o perspectivă durabilă, a coeziunii economice, sociale și teritoriale. Pentru realizarea acesteia, eu cred că România trebuie să se concentreze pe anumite direcții de acțiune, cum ar fi: echilibrarea pieței muncii și creșterea gradului de ocupare a forței de muncă, creșterea gradului de flexibilitate a pieței muncii, întărirea dialogului social la toate nivelurile, în scopul creșterii aportului acestuia la dezvoltarea economică și socială.
Pentru creșterea gradului de ocupare la nivel național trebuie urmărite aplicarea unor măsuri integrate, ce trebuie focalizate pe îndepărtarea constrângerilor din calea creșterii ocupării forței de muncă, vizând: îmbunătățirea funcționării pieței muncii, facilitarea tranzițiilor de la șomaj sau inactivitate către ocupare și consolidarea competențelor profesionale ale forței de muncă.
Pentru îmbunătățirea funcționării pieței muncii, în contextul abordării naționale a flexisecurității, măsurile de flexibilizare a relațiilor de muncă trebuie să urmărească,
în principal, modificarea unor acte normative, mă refer la Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, legislația privind sindicatele și patronatele și a celei privind negocierile colective și soluționarea conflictelor de muncă, precum și elaborarea legislației privind Codul dialogului social.
Pentru facilitarea tranzițiilor de la șomaj sau inactivitate către ocupare, în perioada 2011–2013, pachetul de măsuri destinate stimulării ocupării forței de muncă trebuie să se focalizeze pe sprijinirea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă în sensul consolidării capacității individuale de ocupare prin programe de informare și consiliere în carieră personalizate, formare și perfecționare profesională și stimularea inițiativei antreprenoriale individuale și pe modificarea cadrului legal privind sistemul asigurărilor pentru șomaj.
În acest context, modificarea cadrului legislativ privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă trebuie să implice acordarea de servicii gratuite de evaluare a competențelor dobândite pe alte căi decât cele formale, precum și susținerea financiară a șomerilor.
care 90% dintre cetățeni nu se mai simt reprezentați de președinte și Guvern?
Iată de ce sărbătoarea de la 24 ianuarie 2012 a avut parte de momente de celebrare în întreaga țară, în absența președintelui și a premierului însă, care sunt conștienți că nu mai beneficiază de încrederea, susținerea poporului și că ocupă poziții de frunte pe care nu le mai merită, așa că preferă să rămână ascunși în umbră.
Stimați colegi,
Politicienii unioniști de la 1859, mânați de curaj, unitate, solidaritate, viziune modernistă, au forțat actul unirii, dorit cu ardoare de românii de pretutindeni, și recunoașterea lui de către Marile Puteri, în ciuda împotrivirilor, atât interne, cât și externe. Este evident că și la ora actuală avem nevoie de o structură politică de conducere capabilă și determinată pentru a scoate țara din impas și care, foarte important, să beneficieze de încrederea și susținerea solidă a majorității cetățenilor cu drept de vot. Acest lucru nu se poate realiza însă decât prin demisia actualei puteri și prin organizarea alegerilor anticipate, măsuri cerute cu insistență de vocea colectivă a mulțimii.
*
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.