Vasile Mustățea

Acest articol prevede că instituțiile publice și societățile comerciale nu pot face cheltuieli privind tichetele de vacanță decât în limita sumelor prevăzute în bugetul de stat, local sau în bugetele societăților comerciale.

Eu am făcut acest amendament mai mult pentru acuratețe tehnică, pentru că nu există instituție publică care să facă o cheltuială, de exemplu, dacă nu are cheltuiala prevăzută în buget. Deci este o suprareglementare care, din punctul meu de vedere, nu avea sens să fie prinsă în textul legii și am solicitat eliminarea acestui alineat.

Cu privire la următorul amendament, art. 1 alin. (4), formularea din ordonanță mă face să cred că nici inițiatorul nu intenționează să pună în aplicare această lege, și am să vă explic.

Conform acestui articol, se stipulează că nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate este de maximum șase salarii minime pe economie, fără să stabilească un plafon minim. Ținând cont de faptul că tot în textul legii tichetele au valoare de la 10 lei până la 50 de lei, se poate întâmpla ca un angajator să dea un tichet de 10 lei, și atunci, asta să fie toată vacanța mea, trebuie să-mi fac vacanța cu 10 lei.

Mai mult, nu există o reglementare unitară. Dăm posibilitatea ca angajatorii să acorde aceste tichete după cum vor ei. Având în vedere și motivația cuprinsă în expunerea de motive a ordonanței, din care rezultă că, în afară de dezvoltarea turismului, această lege are drept scop și recuperarea capacității de muncă a salariaților, eu am propus ca contravaloarea tichetelor de vacanță să fie strict, clar, șase salarii minime pe economie, astfel încât salariatul să-și facă un concediu și să și recupereze capacitatea de muncă.

Următorul amendament este la art. 1 alin. (5) și se referă la faptul că în textul ordonanței nu se prevede cine suportă comisionul de la art. 4 alin. (2). Este vorba de comisionul de maximum 10% pe care îl pot percepe operatorii din turism.

Răspunsul care mi s-a dat la comisie a fost că acest comision face parte din pachetul de servicii, dar în textul ordonanței scrie clar că pachetul va fi elaborat printr-o hotărâre de guvern.

Din acest motiv eu am făcut acest amendament, prin care și acest comision trebuie să fie suportat de angajatori. Să nu-l punem în sarcina salariatului, mai ales că nici nu știm care este contravaloarea tichetului de vacanță. Deci ar mai trebui să plătească și comisionul.

Ultimul amendament care mi-a fost respins se referă la art. 1 alin. (9). Mie mi se pare total nelalocul lui acest articol, pentru că el prevede că angajatul care beneficiază de tichete de vacanță nu mai beneficiază de primă de vacanță. Am să vă explic.

Conform textului ordonanței, de tichet de vacanță beneficiază numai personalul contractual angajat pe bază de contract individual de muncă. În acest moment, acest personal nu beneficiază și de primă de vacanță. Singurii care beneficiază de primă de vacanță sunt funcționarii publici, care nu fac obiectul acestei ordonanțe. Deci reglementarea nu are sens, pentru că personalul care beneficiază de tichete de vacanță nu beneficiază și de primă de vacanță conform legislației în vigoare în acest moment. De aceea am propus eliminarea acestui text, pentru că el poate fi luat în considerare numai dacă se are în vedere ca în viitor să eliminăm prima de vacanță și să dăm și la funcționarii publici tichete de vacanță, dar asta înseamnă modificarea Statutului funcționarului public, care are un alt regim, și cred că nu este corectă. Este un drept câștigat și trebuie păstrat. Din acest motiv eu am propus eliminarea acestui alineat.