Acest proiect legislativ recunoaște importanța voluntariatului pentru o societate democratică și responsabilă. În anul desemnat de Uniunea Europeană drept An European al Voluntariatului, considerarea voluntariatului drept vechime în muncă sau specialitate înseamnă stimularea acestui tip de activitate și un mod de recunoștință pentru miile de oameni implicați în transformarea în bine a României. Îi ajutăm astfel pe cei care ne ajută și recunoaștem că fără ei multe lucruri nu ar fi fost posibile.
Considerăm desfășurarea activității de voluntariat mai importantă decât locația și că mobilitatea voluntarilor poate fi încurajată prin lansarea parcursului european comun pentru centrele și organizațiile naționale de voluntariat ( _European Volunteer Roadmap_ ), așa cum este prevăzut la Conferința europeană EuroFestation, Maastricht, din 2004, și de aceea am completat Legea voluntariatului în sensul recunoașterii în România a voluntariatului desfășurat în alte țări.
Aceste modificări legislative îi sprijină pe toți cei care fac diferența între binele și răul din viața noastră. Sper ca voluntariatul să nu aibă coloratură politică, iar Parlamentul să adopte urgent acest proiect legislativ.
*
## „Constituția, extremă urgență!”
Consider discriminatorie pentru milioane de români autosesizarea Comisiei pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale în cazul soților Columbeanu. Apreciez acest mod de lucru drept un show mediatic menit distragerii atenției cetățenilor de la încălcarea drepturilor fundamentale prevăzute în Constituția României. Voi cere autosesizarea de urgență a acestei comisii în cauze în care actuala guvernare a încălcat flagrant drepturile noastre constituționale.
Propun președintelui Comisiei pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale autosesizarea în următoarele cauze care încalcă multe dintre drepturile românilor consemnate în Constituția României:
– încălcarea dreptului la învățământ, art. 32.1: prin comasarea și desființarea ce urmează a fi făcută a sute de școli, în special din mediul rural;
– încălcarea dreptului la un mediu sănătos, art. 35.2 și 35.3: prin totalul dezinteres manifestat vizavi de fondul forestier, lipsa măsurilor de amenajări de cursuri de apă, de combatere eficientă a poluării și a degradării solului;
– încălcarea dreptului la negocieri colective, art. 41.5: prin adoptarea noului Cod al muncii, care reduce drastic semnificația și importanța acestora;
– încălcarea dreptului la proprietate, art. 44.1: prin tergiversarea nepermisă a repunerii în drepturi a victimelor naționalizării și crearea condițiilor apariției a numeroase litigii soluționate de instanțele europene;
– încălcarea dreptului la un nivel de trai decent, art. 47.1: prin măsuri aberante de scădere a veniturilor și suprataxări împovărătoare ce au adus la pragul sărăciei aproape jumătate dintre români;
– încălcarea dreptului copiilor la protecție garantată de articolul 49 care, la alineatul (1), spune că aceștia, alături de tineri, se bucură de un regim special. Acest regim se concretizează în momentul de față prin reducerea alocațiilor, a burselor de stat, a numărului de școli în care să se educe și la totala lipsă de perspectivă;
– încălcarea dreptului la protecție al persoanelor cu handicap, art. 50, care, de asemenea, la alineatul (1) menționează caracterul special de care trebuie să se bucure aceștia. Singurul lucru special este dimensiunea ridicolă a pensiilor acestora și a salariului celor care ar trebui să îi îngrijească;
– și, nu în ultimul rând, încălcarea dreptului la sănătate, art. 34.1 și 34.2: prin desființarea și comasarea a 67 de unități spitalicești în paralel cu șubrezirea medicinei de familie și cu lipsa altor măsuri compensatorii care să nu inducă inegalitatea de șanse la sănătate pe simplul criteriu al distanței până la un spital. Încălcarea dreptului la tratament al pacienților oncologici și al celor cu HIV prin amputarea finanțării programelor naționale pe aceste domenii;
– prin însumarea celor mai sus notate se aduce atingere chiar articolului 22.1 cu privire la dreptul la viață.
După ce vom găsi rezolvare acestor încălcări ale unor drepturi fundamentale stipulate de Constituția României și care afectează milioane de concetățeni, putem să ne autosesizăm și pe cazuri punctuale de interes mediatic. Abordarea în ordine inversă a acestor probleme, adică întâi cauzele punctuale cu privire la persoane foarte mediatizate și cu situație financiară extrem de relaxată și apoi a celor care țin în sărăcie și mizerie majoritatea românilor, reprezintă o modalitate discriminatorie de lucru a acestei comisii. Drepturile noastre fundamentale au nevoie de terapie de urgență.
*
## „Evaluare psihiatrică”
Cer Ministerului Sănătății rezolvarea urgentă a problemelor de la Spitalul „Socola” din Iași. Cel mai mare spital de psihiatrie din Moldova riscă să-și închidă porțile din cauza măsurilor aberante ale actualei puteri, lăsând fără asistență de urgență sute de pacienți.
Sănătatea mintală a ajuns să nu mai intereseze pe nimeni dintre cei aflați la putere. Nu contează riscurile medicale și sociale ale acestei probleme de sănătate publică. Pentru cei care conduc astăzi sănătatea doar tăierile sunt importante.
Cer de urgență rezolvarea acestor probleme și prezența la negocieri a ministrului sănătății, după ce timp de două luni personalul medical a fost amăgit cu promisiuni. Pentru astfel de decizii luate fără discernământ se impune evaluarea psihiatrică!
*
## „Demisie psihiatrică”
Am solicitat Comisiei pentru drepturile omului, culte și minorități naționale autosesizarea de urgență în cazul Spitalului de Psihiatrie „Socola”. Consider că au fost
încălcate flagrant drepturile constituționale ale pacienților și salariaților și cer audierea reprezentanților Ministerului Sănătății, conducerii Spitalului „Socola”, a Sindicatului „Sanitas”, precum și a reprezentanților asociațiilor de pacienți.
Considerăm că au fost încălcate următoarele drepturi constituționale:
- încălcarea dreptului la sănătate – art. 34.1 și 34.2;
- încălcarea dreptului la negocieri colective – art. 41.5;
- încălcarea dreptului la muncă și protecție socială – art. 41;
- încălcarea dreptului la protecție al persoanelor cu
- handicap – art. 50;
- încălcarea dreptului la un nivel de trai decent – art. 47.
Prin însumarea celor mai sus notate, se aduce atingere chiar articolului 22.1 cu privire la dreptul la viață.
Nu putem admite ca cel mai mare spital de psihiatrie din Moldova să-și închidă porțile din cauza inconștienței celor care administrează sistemul. Toate spitalele din Iași au ajuns în situații dificile după recentele măsuri și, mai devreme sau mai târziu, se va ajunge la o diminuare a salariilor, dacă legea nu se va schimba.
Colegii mei lucrează în condiții extrem de dificile. Sunt responsabilități enorme, asociate umilințelor și agresiunilor zilnice, iar aceste măsuri delirante de reducere cu 25% a salariilor vor determina plecarea peste granițe a personalului și așa insuficient.
Sănătatea publică are nevoie urgent de tratament psihiatric. Astăzi biciul ministerului a lovit „Socola”, instituind iobăgia în sistemul sanitar ieșean, dar, dacă nu vom fi uniți, vor urma și alții. Politizarea din sistem a atins pragul demenței, ce trebuie tratată de urgență prin demisia celor răspunzători!
*
„Proiect legislativ pentru stimularea centrelor medicale de înaltă performanță”
Este necesar ca în spitalele universitare, de specialitate, cu profil unic și adresabilitate regională, precum și în institute, cheltuielile aferente drepturilor de personal să reprezinte maximum 80% din sumele decontate de casele de asigurări de sănătate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate pentru serviciile medicale furnizate, precum și din sumele asigurate din bugetul Ministerului Sănătății cu această destinație.
În prezent, conform prevederilor art. 197 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, toate spitalele, indiferent de specialitate, trebuie să asigure cheltuielile aferente drepturilor de personal într-un procent de maximum 70% din sumele decontate de casele de asigurări de sănătate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate pentru serviciile medicale furnizate, precum și din sumele asigurate din bugetul Ministerului Sănătății cu această destinație.
O astfel de limitare a cheltuielilor de personal este extrem de dificil de menținut pentru institute, spitalele universitare, de specialitate, cu profil unic și adresabilitate regională, întrucât, pe de o parte, procentul se aplică la sumele decontate de către casele de asigurări de sănătate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate pentru serviciile medicale furnizate, iar acestea se plătesc cu mare întârziere și cu substanțiale diminuări de la un trimestru la altul, iar, pe de altă parte, cuantumul de 70% este absolut insuficient.
Menținerea art. 197 din Legea nr. 95/2006 în forma actuală ar implica atât reduceri salariale, cât și disponibilizări
de personal din spitale, iar în sistemul sanitar românesc și așa personalul este în prezent deficitar.
Spitalele universitare, de specialitate, cu profil unic și adresabilitate regională, precum și institutele sunt unități sanitare de profil care trebuie să sigure asistență medicală de înaltă performanță pentru zone extinse, acestea neputând fi încadrate, la fel cu restul unităților sanitare, la limitarea cheltuielilor de personal la 70% din sumele decontate de casele de asigurări de sănătate.
Limitarea cheltuielilor de personal în această formă duce în prezent la blocarea desfășurării actului medical în aceste tipuri de unități sanitare. Acesta trebuie să aibă loc în condiții optime și la parametrii impuși de specificul acestor tipuri de spitale.
În asemenea condiții, pentru spitalele universitare, de specialitate, cu profil unic și adresabilitate regională, precum și în institute, aplicarea procentului de 80% reprezentând cheltuieli aferente drepturilor de personal ar da posibilitatea acestor unități sanitare să-și plătească personalul cu salariul integral, fără a depăși bugetul alocat și fără a fi afectat actul medical.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.