Marian Ghiveciu

„Acoperirea pierderilor de recolte nonasigurabile, o necesitate”

În România, după abrogarea Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități în agricultură se impune legiferarea acestui domeniu ca o necesitate, întrucât în multe situații fenomenele naturale și bolile au generat dezastre.

Țara noastră beneficiază de o poziție geografică care expune țara riscului de calamități naturale, și anume: secetă excesivă, inundațiile din revărsările de râuri, temperaturile excesiv de ridicate sau scăzute, topirea bruscă a zăpezii, uragane și tornade.

În condițiile climatice actuale din România, seceta, gerul și inundațiile și-au pierdut proprietățile unor riscuri asigurabile, care au caracteristici clare și bine definite, cum sunt: caracter aleatoriu, imprevizibil și incert.

Societățile de asigurare din România nu au capacitatea financiară să subscrie riscuri catastrofale și să-și onoreze obligațiile asumate prin contractele de asigurare, fără a avea contracte de reasigurare.

De asemenea, trebuie să subliniez faptul că pe plan mondial și european societățile de asigurare care practică asigurări agricole nu subscriu prin polițele de asigurare riscurile catastrofale (seceta, înghețul de iarnă și inundațiile).

Cu toate că Franța beneficiază de o poziție geografică expusă mai puțin riscului la calamități naturale, severitatea și extinderea daunelor datorate acestor fenomene neasigurabile au determinat Guvernul francez să emită un act normativ special.

Prin legea specială sus-menționată, riscurile neasigurabile sunt parțial compensate prin intermediul unui Fond Național de Garantare a Calamităților Agricole.

Având în vedere rolul agriculturii în economia României, trebuie creat și la noi, urgent, cadrul legislativ care să permită acordarea de despăgubiri producătorilor agricoli. De aceea, Guvernul României trebuie să înființeze Fondul Național de Garantare pentru Calamități Agricole pentru a acoperi toate pierderile de recolte nonasigurabile.