„Acord parlamentar pe tema Masterplanului general de transport”
În cadrul prezentării priorităților de infrastructură rutieră pentru perioada 2015–2016 din data de 13 ianuarie 2015, prim-ministrul României, domnul Victor Ponta, i-a solicitat ministrului transporturilor, pentru ca Masterplanul general de transport să nu rămână doar pe hârtie, să facă „un pas esențial”, și anume „să mergeți să discutați cu comisiile reunite, comisiile de transport și din Senat, și din Camera Deputaților, să aveți o discuție oricât de lungă, la care să nu vină doar cei din Comisia de transport, ci și toți ceilalți parlamentari”. Din păcate, domnul Ioan Rus, ministrul transporturilor, nu a pus în practică recomandarea prim-ministrului de a căuta un consens parlamentar, lucru remarcat și de Comisia Europeană. Pe lângă o serie de observații legate de masterplan și de strategia de implementare, observații pe care partea română s-a angajat să le includă în varianta finală a Masterplanului general de transport, oficialii europeni au recomandat Ministerului Transporturilor ca masterplanul de transport „să fie agreat la nivel politic, chiar și la nivelul Parlamentului”, conform documentului făcut public de minister.
Aș dori să le reamintesc, atât prim-ministrului, cât și domnului ministru al transporturilor, că un acord parlamentar pe tema Masterplanului general de transport nu poate exista doar la nivel declarativ, din partea ministerului, atâta vreme cât parlamentari din cinci județe i-au cerut în repetate rânduri ministrului transporturilor, dar și prim-ministrului, să includă în prioritățile infrastructurii rutiere românești autostrada Petea–Satu Mare–Baia Mare–Mireșu Mare–Dej–Bistrița– Vatra Dornei–Suceava, traseu prevăzut pentru a lega Ardealul de nord de Bucovina, prin Legea nr. 363 din 21 septembrie 2006 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea I – Rețele de transport.
În repetate rânduri am arătat importanța realizării acestui traseu: dezvoltarea economică pe Axa vest-est, un proiect deja identificat de România împreună cu Uniunea Europeană, așa cum este menționat în Strategia pentru transport durabil a Guvernului României, Ministerul Transporturilor, pe perioada 2007–2013 și 2020–2030, anexa nr. 7, din martie 2008; condiții de finanțare mai bune, fiind vorba de un traseu plasat pe coridorul european E58; scoaterea din izolare a nordului țării; dezvoltarea economică și turistică a zonei; deschiderea Occidentului către Est. Nu am să reiau acum explicațiile avantajelor construirii unei Autostrăzi a Nordului. Aș vrea însă să îi amintesc încă o dată domnului ministru Ioan Rus de existența Legii nr. 363 din 21 septembrie 2006, care prevede construcția unei Autostrăzi
a Nordului pe traseul Petea–Satu Mare–Baia Mare–Mireșu Mare–Dej–Bistrița–Vatra Dornei–Suceava și de repetatele solicitări pe care le-am făcut alături de colegii mei din județele Satu Mare, Baia Mare, Cluj, Bistrița, Suceava de a discuta despre includerea în masterplanul de transport a acestui traseu.
La nivel parlamentar a avut loc o singură întâlnire a ministrului transporturilor și a reprezentanților ministerului cu membrii Comisiilor de transport din Camera Deputaților și Senat la sediul Ministerului Transporturilor, la data de 10 februarie 2015, pe tema Masterplanului general de transport pe domeniul rutier. Alte două întâlniri între Ministerul Transporturilor și comisiile de specialitate din Parlament au avut loc la data de 17 februarie 2015 și 24 februarie 2015 și au fost dedicate dezbaterilor privind problemele tehnice din Masterplanul general de transport pe domeniile aerian și naval. O singură discuție pe problemele de transport rutier a fost, efectiv, insuficientă, a lăsat multe probleme nerezolvate și a fost clar imposibilă găsirea unui acord parlamentar, măcar parțial, pe această temă.
Lipsa unei mai bune comunicări cu Parlamentul a fost evidentă și pentru Comisia Europeană, care a sugerat ministerului să caute un consens politic la nivel parlamentar, consens la care, desigur, se ajunge în urma unor discuții, așa cum spunea și domnul prim-ministru „oricât de lungi” ar fi. Îi solicit pe această cale domnului Ioan Rus, ministrul transporturilor, să nu mai evite întâlnirile la nivel parlamentar pentru discuții pe tema Masterplanului general de transport pe domeniul rutier și să încercăm, împreună, să găsim o soluție pentru a-i ajuta pe cetățenii din nordul țării.
„Subminarea funcționării sistemului de învățământ și cercetare”
Necesitatea creșterii performanței sistemului românesc de învățământ superior și cercetare–dezvoltare–inovare a generat înființarea, în anul 2010, a Unității Executive pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, prin intermediul OUG nr. 74/2010.
La cinci ani de la înființarea acestei instituții, Parlamentul României intenționează să respingă transformarea în lege a ordonanței din 2010, după o derulare tumultuoasă a procedurii legislative care frizează absurdul sau ascunde intenții cel puțin ciudate ale parlamentarilor puterii cu privire nu atât la soarta cercetării românești, cât la modul de finanțare a acesteia. Astfel, în luna octombrie a anului 2010, Proiectul de lege pentru aprobarea OUG nr. 74/2010 este înregistrat la Camera Deputaților, dezbătut și adoptat în 2 noiembrie 2010. Este trimis apoi către Senat, unde primește aviz negativ de la Comisia juridică, de disciplină și imunități la data de 14 decembrie 2010 și aviz favorabil cu amendamente din partea Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport în 6 aprilie 2011. Proiectul este înscris pe ordinea de zi a plenului Senatului în data de 11 mai 2011 și revine pe ordinea de zi după încă un an, când va fi retrimis la Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport pentru raport suplimentar. După aproape doi ani, la data de 17 februarie 2014, vine și avizul suplimentar de la comisie, de data aceasta unul negativ, iar proiectul de lege este înscris pe ordinea de zi. Numai că, în decurs de 4 ani de
slalom procedural, proiectul de lege pentru aprobarea ordonanței de urgență (forma adoptată de Camera Deputaților) este respins de Senat și se transformă în Proiect de lege privind respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2010. Legea trimisă către promulgare este retrimisă în Parlament cu solicitare de reexaminare din partea președintelui Traian Băsescu, dar Camera Deputaților adoptă în data de 15 aprilie 2014 Legea de respingere a OUG nr. 74/2010, ca urmare a cererii de reexaminare și în prezent se află la Senat, unde, în urma semnalelor puternice din mediul academic și a reacțiilor opiniei publice, a fost retrimisă de pe ordinea de zi înapoi la comisie, probabil așteptându-se un moment de lipsă de vigilență din partea presei pentru a o putea adopta. Am expus tot traseul procedurii legislative prin care a trecut acest proiect pentru a arăta clar intenția Guvernului și a partidului de guvernământ de a desființa cel mai profesionist segment din Ministerul Educației și pentru a încerca să deslușim care este miza desființării.
Instituții similare Unității Executive pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, pe modelul unui singur organism care se ocupă de activitățile de cercetare, funcționează în multe țări, cum ar fi: Statele Unite ale Americii (National Science Foundation); Franța (Agence Nationale de la Recherche); Elveția (Swiss National Science Foundation); Germania (Fundația Germană pentru Cercetare), iar la nivel european este Consiliul European pentru Cercetare (European Research Council).
În România, s-a ajuns la un model care a avut cele mai bune și mai apreciate rezultate și o abordare profesionistă în derularea de acțiuni coerente și în folosirea eficientă și transparentă a resurselor, pe baza principiilor implementate în instituții similare din Europa și din lume. Nimeni nu a contestat mecanismele și procedurile implementate de instituția nou-creată, dimpotrivă. Costul redus de management al programelor de cercetare este de aproximativ 2% din valoarea proiectelor finanțate, comparativ cu media europeană de 5%. Cele 3 agenții de finanțare existente anterior constituirii UEFISCDI aveau un număr de 250 de persoane angajate, cu costuri de aproximativ 4,5%. Procesul de evaluare, în cadrul ultimelor competiții, s-a bazat pe utilizarea, în proporție de 90%, a evaluatorilor din străinătate, cu un înalt nivel de expertiză, iar costurile aferente evaluării internaționale sunt similare costurilor unui proces de evaluare care implică experți naționali. Fondurile gestionate sunt alocate exclusiv pe bază de competiție, evaluare internațională cu cercetători de prestigiu.
Birocratizarea excesivă a procesului de finanțare a cercetării ar fi cel puțin unul din neajunsurile generate de desființarea Unității Executive pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, pe lângă iscarea de suspiciuni în ceea ce privește corectitudinea acordării granturilor în cercetare, transparența procedurilor de acordare a finanțării și chiar direcționarea preferențială a fondurilor de cercetare. Și este firesc să se trezească suspiciuni atâta vreme cât în perioada 2007–2010, înainte de înființarea UEFISCDI, Agenția Managerială de Cercetare Științifică, Inovare și Transfer Tehnologic (AMCSIT) derula programul „Inovare” și funcționa pe spațiul Universității Politehnice București (UPB), cu conducerea
formată din cadre didactice din această instituție, și, în aceeași perioadă, UPB a fost, de departe, principalul beneficiar al banilor alocați proiectelor de cercetare, UPB fiind coordonator sau partener în 186 (62%) din 298 de proiecte, iar după înființarea UEFISCDI, în perioada 2011–2014, Universitatea Politehnică din București a derulat 23 (8%) din 277 de proiecte, toate acestea în contextul în care președintele Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport din Senat este doamna Ecaterina Andronescu, fost rector UPB.
Dacă nu este vorba de intenții ascunse, înseamnă că poate fi o greșeală a colegilor din Senat și sper că vor înțelege că dacă ceva merge bine în țara asta nu trebuie schimbat. Atunci când o instituție funcționează 5 ani la standarde profesionale ridicate, nu poți să-ți bați joc de munca acelor oameni, să le spui după 5 ani că activitatea lor nu înseamnă nimic. Dacă Ministerul Educației consideră că sunt unele probleme în funcționarea acestei instituții, ar trebui să ia în calcul, în primul rând, adoptarea de măsuri de îmbunătățire a activității instituției, și nu desființarea ei, pentru a o lua de la început pe acest drum pe care deja s-a ajuns într-un punct bun.
Fac un apel pe această cale către colegii din Senat să nu permită nimănui să intre nici cu bocancii și nici cu pantofii cu toc în cercetarea românească. Cercetarea și inovația sunt elemente care pot și trebuie să contribuie decisiv la nivelul de dezvoltare a țării și trebuie să facem tot ceea ce ne stă în putință, în ciuda lipsei de finanțare, a crizelor financiare, să susținem cât putem acest domeniu, iar un prim-pas este să lăsăm să funcționeze instituțiile care au făcut dovada profesionalismului și eficienței.
„Guvernarea Ponta și joaca de-a antifrauda și fiscalitatea” Disperarea Guvernului Ponta în ceea ce privește colectarea fondurilor la bugetul de stat a atins cote cu adevărat alarmante. În lumina noilor reglementări ale Codului fiscal, propuse de Guvernul Ponta, în goana nesimțită după bani și „grija mare” de a acoperi craterele adânci cauzate economiei românești, Executivul a socotit de cuviință că ar fi interesant din punct de vedere economic să demareze un proces de „mutilare” a contribuabililor corecți, care, fără îndoială, pot fi „surprinși” în ilegalitate cu o mai mare ușurință decât adevărații evazioniști cu tradiție și state vechi în domeniu.
În guvernarea Ponta, drepturile contribuabililor au scăzut vertiginos. În ceea ce privește drepturile Fiscului însă, acestea au înflorit, ceea ce, în mod evident, a condus la o creștere îngrijorătoare a numărului de abuzuri. Astfel, după ce a condus România spre onorabila calitate de a avea cea mai mare povară fiscală din lume și după ce la scurt timp de la preluarea puterii devenise lider în topul guvernelor care au adus cele mai multe schimbări peste noapte Codului fiscal și Codului de procedură fiscală din ultimii 10 ani, iată că guvernarea Ponta, cea legată la ochi și la minte, fără viziune, fără strategie, fără plan, a găsit, de această dată, soluția ideală pentru o eficientă colectare a fondurilor la bugetul de stat. Magica soluție se numește „atacul și masacrarea micilor întreprinzători”, cei care, de altfel, țin pe umeri economia acestei țări. Astfel, pentru catastrofalele găuri existente în
buget, guvernarea Ponta a lovit cu furie, prin reprezentanții ANAF, pedepsindu-i cu sete mare pe micii întreprinzători, pe cei care dețin câteva biete unități de producție, o gogoșărie, o patiserie. Astfel, „marii evazioniști” ai țării au fost găsiți chiar cu 50 de lei în plus pe o casă care încasează mii de lei zilnic, drept urmare aceștia au fost aspru pedepsiți de guvernarea Ponta, prin aplicarea de amenzi de mii de lei și închiderea unităților pe timp de o lună sau chiar mai mult.
Nici măcar noul Cod fiscal, proaspăt adoptat de Guvern, nu aduce vești tocmai bune, așa cum anunță cu surle și trâmbițe premierul Victor Ponta. În cuprinsul acestuia au fost strecurate o seamă de prevederi care vor seca buzunarele românilor. Una dintre aceste măsuri propuse de guvernarea Ponta este și introducerea impozitului pe pământul de sub casă. Dacă până acum românii plăteau impozit doar pe terenul din jurul casei, de acum încolo (pentru că așa dorește domnul prim-ministru Victor Ponta) cetățenii vor plăti impozit și pe suprafața de teren pe care este ridicată casa. De asemenea, Codul fiscal aduce o modificare și în ceea ce privește statutul terenurilor din spatele caselor, pe suprafața cărora, de regulă, oamenii cultivă legume și pe care le folosesc pe post de depozit, ele fiind taxate ca teren agricol. De anul viitor însă, cei care dețin în proprietate până în 400 m[2] , vor plăti taxe ca pentru terenurile cu construcții.
O altă modificare vizează regimul de plată al microîntrerpinderilor. Astfel, acestea vor fi ținute să plătească impozit chiar dacă nu au angajați. În acest sens, pentru microîntreprinderile fără salariați și care se află în dizolvare, urmată de lichidare, inactivitate temporară, nedesfășurare de activități, impozitul va fi de 3% din cifra de afaceri.
Potrivit noilor dispoziții ale Codului fiscal, în ceea ce privește impozitele pe locuințe și terenuri, economiștii sunt de părere că acestea vor crește chiar și de 6 ori în anumite cazuri. Astfel, dintr-un document datat din luna noiembrie 2014, emis de către Ministerul Finanțelor Publice, reieșea intenția Guvernului Ponta de a majora impozitele locale pe terenuri și construcții cu un procent de 25% în 2015 și 2016. Informația a fost negată însă de către autorități, în contextul campaniei pentru alegerile prezidențiale. Conform noului Proiect de Cod fiscal al Guvernului Ponta, începând cu ianuarie 2018, impozitul pe teren va putea fi majorat de 6 ori de către primari, pentru terenurile situate în intravilan, dacă acestea au un grad de ocupare mai mic de 20% inclusiv.
În plin proces de degringoladă fiscală marca guvernarea Ponta, Fondul Monetar Internațional avertizează și el asupra faptului că numai o cincime din consolidarea fiscală care a avut loc de la declanșarea crizei s-a bazat pe venituri, România rămânând cu un nivel relativ ridicat al TVA (24%), accize majorate, o taxă pe construcțiile speciale și unul dintre cele mai ridicate niveluri de taxare a muncii din Uniunea Europeană. De asemenea, instituția trage puternice semnale de alarmă în ceea ce privește gradul ridicat de vulnerabilitate a economiei românești, care nu permite încă reducerea taxelor, deși prin Proiectul noului Cod fiscal Guvernul Ponta anunță cu mare tam-tam reducerea cotei standard pentru toate bunurile și serviciile, de la 24% în prezent la 20% începând cu data de 1 ianuarie 2016: „România nu are spațiu să reducă taxele până nu îmbunătățește colectarea lor și administrarea veniturilor. România rămâne totodată
vulnerabilă la șocuri externe, iar remedierea bilanțurilor nu este încă finalizată.”
Deși România nu beneficiază momentan de un teren propice care să suporte modificări fiscale considerabile, guvernarea Ponta insistă, prin noul Proiect al Codului fiscal, cu prevederi agresive, care nu vor face decât să destabilizeze mai grav economia țării. Cele mai importante schimbări anunțate de Executiv, reducerea generală a TVA, scăderea TVA la produsele alimentare, reducerea cotei unice, scăderea contribuțiilor de asigurări sociale, dar și scutirea de la impozitare a dividendelor, sunt măsuri ce au fost cuprinse și în Programul de guvernare pentru perioada 2013–2016. Mai mult, acestea au fost aduse în discuție în mod repetat în spațiul public, fiind oferite de nenumărate ori diverse termene pentru aplicarea lor, însă nu au fost lansate decât vorbe, nefiind demarate până la momentul actual acțiuni serioase și reale pentru punerea lor în practică.
În funcție de împrejurări, de nevoi și interese de partid și de gașcă, Guvernul Ponta își revendică cel mai incoerent, crud și mincinos sistem de colectare a taxelor și impozitelor deținut vreodată de România, Guvernul Ponta își revendică probe evidente de jaf, hoție și incompetență.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.