Andrei Valentin Sava

„Acordul de pace de la Minsk – un compromis făcut pe hârtie, care nu prezintă nicio garanție”

Săptămâna trecută a fost marcată de o serie de evenimente majore în planul politicii externe. Expuși la scandalurile noastre politice interne, ne-am aplecat probabil mult prea puțin asupra evenimentelor care sunt decisive pentru cursul Europei și al lumii occidentale.

Criza din Ucraina este una dintre aceste pietre de hotar din domeniul relațiilor internaționale. Summitul de la Minsk s-a încheiat cu semnarea unui acord de pace. Dacă ne-am opri la aceste cuvinte, acest rezultat ar suna ca un succes. Dacă mergem însă mai departe de aceste aparențe și derulăm filmul relatărilor făcute de presa străină privind summitul, observăm cât de fragil este acest acord de pace încă de la momentul semnării sale. A fost nevoie de o negociere maraton de 16 ore pentru ca liderii Rusiei, Ucrainei, Germaniei și Franței să poată semna un acord. Cele 16 ore au fost lungi și asemenea unei picături chinezești, ca într-un război al nervilor, după cum declara consilierul președintelui ucrainean, Valeri Ciali, în cursul negocierilor. Se pare că principalul moment de blocaj, care a dus la amenințarea Angelei Merkel cu părăsirea negocierilor, a fost acela în care Vladimir Putin a cerut ca negocierea acordului să se facă doar după capitularea celor 5.000 de soldați ucrainieni din Debaltseve. Atacul asupra acestei regiuni a început chiar în pragul summitului, fiind clar că se dorește cu orice preț cucerirea sa și trecerea sub ocupația separatiștilor în viitoarea configurație geopolitică, alături de Donețsk și Lugansk. Președintele Petro Poroshenko a considerat această condiție inacceptabilă. Observăm aici jocul oportunist și de șantaj al lui Vladimir Putin, care, din fericire, a fost combătut de cancelarul german.

Acordul de pace de la Minsk conține 13 puncte și marje de timp clare pentru punerea în aplicare a acestora.

Printre principalele angajamente se numără: intrarea în vigoare a armistițiului pe 15 februarie, crearea unei zone demilitarizate cu o lățime cuprinsă între 50 și 140 de kilometri și retragerea armamentului greu, deschiderea dialogului pentru definirea statutului celor două regiuni separatiste proruse Donețsk și Lugansk. Din nefericire, de la acordul pe hârtie până la situația din teren au apărut deja abateri. Deși armistițiul a intrat în vigoare duminică, 15 februarie, separatiștii proruși care luptă la Debaltseve renunță cu greu la ambiția de a ocupa și această zonă. Focurile de arme încă mai răsună din partea separatiștilor care sfidează angajamentul de la Minsk.

Ambasadorul SUA în Ucraina, Geoffrey Pyatt, a susținut că este vorba de arme „ruse, nu separatiste, inclusiv de sisteme de apărare antirachetă”. Dacă acestea nu vor înceta, o reaprindere a conflictului va bate din nou la ușa Europei. De data aceasta, va fi vorba de un război care nu se va mai putea încheia decât cu victoria militară a uneia din părți.