„Acordul de parteneriat 2014–2020 a dispărut fără urmă, ca avionul malaysian”
Săptămâna trecută am avut din nou cu toții onoarea de a-l avea în plen pe prim-ministrul Ponta, pentru a ne lumina cum e cu fondurile europene în 2014–2020. A fost cea de-a doua dezbatere convocată de PDL pe acest subiect, tocmai
pentru că la prima dezbatere nu s-a luminat nimic. Chiar i-am înmânat premierului, cu acea ocazie, o listă cu 10 întrebări pe tematica fondurilor europene, la care încă aștept răspuns.
Să facem o trecere în revistă a evoluției documentului care va stabili cum vor fi cheltuite fondurile europene în următorii 7 ani, care, după cum am și spus, seamănă foarte mult cu acel avion al companiei din Malaysia, care a dispărut fără urmă și-l caută toată lumea și nimeni nu-l găsește. România a transmis prima versiune a acordului în primăvara anului trecut, Comisia răspunzând printr-un document foarte critic. Oficial, România a transmis prima versiune a acordului în octombrie 2013. Ministrul Teodorovici declara în decembrie că au fost primite comentarii, dar în ianuarie va fi prezentată o formă îmbunătățită. Același ministru declara că programele operaționale vor fi publicate spre consultare publică în decembrie 2013, iar primele apeluri de proiecte vor putea fi lansate în prima jumătate a anului 2014, chiar dacă nu vom avea aprobările de la Comisie. Din nou, Comisia a transmis în decembrie o serie de critici foarte dure la adresa acordului, menținându-și o rezervă generală, adică tot documentul trebuie refăcut.
Și acum însă documentul pe baza căruia România ar trebui să absoarbă cei peste 20 de miliarde de euro din fonduri europene nerambursabile în perioada 2014–2020 a rămas tot o ciornă fără viziune generală, fără indicatori de rezultat. Avem din nou un document stufos, din care jumătate este dedicat unei ample descrieri a situației actuale. România va avea 0% absorbție anul acesta din cele 40 de miliarde de euro alocate pentru perioada 2014–2020.
Mai mult: cum justifică Guvernul în fața Comisiei necesitatea ca domnul Dragnea să se ocupe și de agricultură? Comisia ne spunea: „Sunt necesare clarificări suplimentare asupra rolului MDRAP ca organism intermediar pentru fondurile de dezvoltare rurală, pentru a înțelege mai bine cum va funcționa această structură.” În acordul oficial transmis spunem că „acest organism intermediar va acoperi mai bine abordarea strategică a conectivității întregii infrastructuri, prin direcționarea intervențiilor prin proiecte de infrastructură din diferite fonduri structurale într-o manieră coerentă. Modalitatea de implementare a acestor proiecte va fi detaliată în cadrul național de implementare”. Cum a fost identificată problema arzătoare în materie de infrastructură, „lipsa șoselelor de centură în majoritatea orașelor mici și satelor”, în absența unui master-plan pentru transport?
Tot în ceea ce privește transportul, deși Comisia ne spunea că „referirea la portul Constanța este insuficientă, bazată la nivel general pe o dezvoltare viitoare, în pofida actualei situații dezamăgitoare”, noi le spunem că „potențialul portului Constanța nu este exploatat integral, deoarece câteva părți ale portului necesită reabilitare, iar lipsa unei infrastructuri intermodale nu permite transferul ușor al containerelor de mărfuri”.
În plus, tot i-am auzit pe premier și pe ministrul Teodorovici făcând intens referire la modelul polonez și chiar o versiune intermediară a acordului susținea că acesta a fost inspirat și este similar. Unde este similaritatea atât timp cât în perioada 2007–2013 Polonia a alocat 25% din fonduri direct către regiuni prin programe operaționale specifice, iar pentru 2014–2020 alocarea va fi de aproximativ 45%? Nu mai spunem că Guvernul polonez are aprobate, încă de pe 8 ianuarie, atât acordul de parteneriat, cât și cele șase programe operaționale naționale.
PDL a solicitat în nenumărate rânduri descentralizarea acestor fonduri și stabilirea priorităților începând cu nevoile de la nivel local și regional, așa cum a demonstrat Polonia
că se poate. Acum avem cel mai centralizat sistem, iar toate proiectele ajung să fie aprobate practic la București. Am cerut programe dedicate fiecărei regiuni, în care prioritățile să fie stabilite în funcție de nevoile și potențialul zonei respective, iar proiectele să fie aprobate și gestionate regional, nu de la București. Pentru aceste programe regionale solicităm o alocare de minimum 25%, adică cel puțin 5 miliarde de euro, care se adaugă acelor fonduri care vor fi direcționate către regiuni prin programele naționale. Diferența ar fi că aceste fonduri nu ar mai depinde de pixul domnului Dragnea.
De asemenea, PDL a cerut un program operațional special pentru județele cel mai puțin dezvoltate din nord-est și sud-est, astfel încât resursele alocate acestora să fie mai bine gestionate, iar proiectele să corespundă nevoilor de dezvoltare (conexiuni de infrastructură, dezvoltarea IMM-urilor, formare profesională și combaterea șomajului). 11 dintre cele 12 județe din Regiunile Nord-Est și Sud-Est sunt sub 50% din media UE de dezvoltare, Vaslui este cel mai sărac județ din UE, iar Nord-Est este cea mai săracă regiune. Polonia are din 2007 un asemenea program și pentru 2014–2020 va aloca 2 miliarde de euro. Noi solicităm o alocare de minimum un miliard de euro pentru Programul „România Est”, care s-ar adăuga fondurilor prin programele regionale și celelalte naționale.
Din păcate, nu am sesizat nicio diferență în explicațiile premierului de acum 6 luni și din cele ale aceluiași prim-ministru la dezbaterea de săptămâna trecută. Singura diferență e că acum 6 luni era Ponta 2, acum a fost Ponta 3.
*
„Premierul Victor Ponta și ministrul Dan Șova să lase coloratul cu carioca și să prezinte master-planul de transport al României”
Au rămas mai multe întrebări la care nu am primit răspuns în urma dezbaterii despre fonduri europene pe care am avut-o luni în Parlament.
De ce nu avem programe dedicate fiecărei regiuni, în care prioritățile să fie stabilite în funcție de nevoile și potențialul zonei respective, iar proiectele să fie aprobate și gestionate regional, nu de la București? De ce nu avem un program operațional special pentru județele cel mai puțin dezvoltate din nord-est și sud-est? Cum explică Guvernul că între 31 decembrie și 31 martie a trimis la Bruxelles cereri de rambursare de doar 150 de milioane de euro, în condițiile în care pentru tot anul trebuie să transmitem, conform declarațiilor ministrului Teodorovici, solicitări de 2,8 miliarde euro? S-au terminat proiectele PDL și nu mai aveți ce rambursa?
De ce i-a mințit premierul pe cei de la Daimler că vor circula pe autostradă până la Nădlac în 2015? Pentru Dumbrava–Deva și pentru Timișoara–Lugoj termenele de finalizare sunt în mai 2016. Numai pentru aceste autostrăzi care nu sunt finalizate la 31 decembrie 2015 România riscă să piardă aproximativ jumătate de miliard de euro (450 de milioane euro). Dacă luăm în calcul și contractele nesemnate pentru Sebeș–Turda și pentru care termenul de finalizare va fi după 22 de luni, adică tot în 2016, suma ajunge aproape la un miliard de euro, un miliard pierdut pe mâna guvernelor Ponta 1, 2 și 3.
În tot acest timp, ministrul Șova continuă să deseneze autostrăzi cu carioca pe hartă. Hărțile prezentate săptămâna trecută nu au nicio legătură cu master-planul de transport. Este o bătaie de joc să prezinți acele proiecte fantasmagorice fără nicio acoperire financiară în spate. Dacă facem câteva calcule elementare, vedem că prezentarea domnului Șova nu este altceva decât o înșiruire de minciuni electorale.
Sibiu–Pitești ba e finalizată în 2020, ba e încă în lucru în 2022. Pe tabelul prezentat în 2020 e finalizată doar secțiunea Curtea de Argeș–Râmnicu Vâlcea, adică le spunem clar celor de la Dacia că nu le facem autostradă către ieșirea din țară, ci facem către Râmnicu Vâlcea.
În plus, autostrada Buzău–Brăila–Galați și podul peste Brăila apar cu finanțare prin mecanismul „Conectarea Europei”. Nu s-au obosit să se uite măcar pe regulamentul din decembrie, unde la proiecte identificate pe rutier România are Vidin–Craiova și Târgu Neamț–Ungheni, acest fond fiind direcționat în special către modurile de transport verzi: feroviar, naval.
Pentru finanțare din Fondul de coeziune 2014–2020 sunt anunțate Sibiu–Pitești, București–Alexandria, centura autostradă București-nord, autostrada Moldova (Ploiești–Buzău–Focșani–Bacău–Pașcani–Iași–Ungheni).
Dacă facem calculele pornind de la prețurile la care au fost contractate autostrăzile în ultimii ani, am avea pentru Sibiu–Pitești aproape 2 mld. euro, pentru București– Alexandria 300 de milioane (relief ușor 4,5mil./km, 67 km), pentru centura autostradă București-nord 500 de milioane (10 mil./km, multe lucrări de artă, noduri), iar pentru autostrada Moldova aproximativ 3,2 miliarde (8 mil./km, relief variat). Ajungem la 6 miliarde, în condițiile în care suma totală alocată pe fonduri de coeziune transport, inclusiv feroviar, este de 3,7 miliarde euro.
Pentru fondurile de dezvoltare regională, România are alocați 3,2 miliarde de euro pe transporturi, din care trebuie finanțate proiecte pe toate modurile de transport. Domnul Șova anunță aproape 300 de km de autostradă, Sibiu–Brașov și Brașov–Bacău. Un calcul aproximativ arată că acestea ar costa cel puțin 2,4 miliarde euro.
În același timp, din banii adunați pe acciză, cei din care se plătesc și pensiile și salariile, așa cum ne-a anunțat doamna ministru a finanțelor, domnul Șova dă la o primă strigare 700 de kilometri de autostradă. Conform calculelor Guvernului, din acciză vor fi venituri de aproximativ 500 de milioane euro pe an, adică, până în 2020, 3,5 miliarde euro. Și, dacă punem un cost mediu minim de 7 milioane de euro/km (cel puțin 300 de km sunt pe relief deluros-muntos), ne-ar trebui 5 miliarde de euro.
De aceea, PDL a solicitat premierului Ponta și ministrului Șova să lase coloratul cu carioca și să prezinte de urgență rezultatele master-planului de transport al României, înainte de a intoxica opinia publică cu gogorițe electorale.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.