Gheorghe Udriște

„Acordul de parteneriat 2014–2020 – un test pentru România”

Acordul de parteneriat 2014–2020. Cât este de important acest acord pentru România nici nu mai este cazul să punem întrebarea. Cât efort depune Guvernul pentru elaborarea noii strategii de atragere a fondurilor puse la dispoziție de Uniunea Europeană țării noastre este redundant de analizat. Documentul acestui acord ar fi trebuit pus la dispoziția Comisiei Europene, în varianta finală, la începutul acestui an. Discuțiile dintre Guvern și Bruxelles pe Acordul de parteneriat au pus România într-o situație stânjenitoare, pentru că am dovedit nepricepere, neprofesionalism și lipsă de orice competență și seriozitate.

Documentul a fost reîntors de trei ori, rapoartele Comisiei Europene au conținut de fiecare dată aceleași critici – superficialitate și incoerență. Premierul nu a luat nicio măsură față de ministrul fondurilor europene, direct răspunzător pentru elaborarea acestei strategii. Așa-zișii experți pe fonduri europene, care cer să fie plătiți mai mult pentru expertiza lor în acest domeniu, nu au fost sancționați în niciun fel pentru erorile din documentele prezentate Comisiei Europene.

Comisia Europeană a atras atenția asupra alocărilor dezechilibrate și neîndeplinirii unor condiționalități și asupra numărului foarte mare de priorități de finanțare, care, citez, „comportă riscul devierii de la o folosire a fondurilor orientată spre performanță și al reducerii eficienței operațiunilor în sectoarele, teritoriile și grupurile sociale vizate”.

Sistemul de achiziții publice din România este ineficient, ne-a transmis Comisia Europeană pentru a nu știu câta oară, iar prevederile legale în domeniu încalcă directivele europene. Avem așadar licitații care fraudează cu bună știință fondurile publice și care permit contracte păguboase pentru statul român. Avem legi în România care nu permit conflictul de interese și care iată că nu sunt aplicate.

Comisia Europeană atenționează România și în cazul ajutoarelor de stat, și pe bună dreptate. Orice formă de subvenție ar trebui condamnată atunci când pune în pericol competiția pe piață. Nu poți crea favoruri în lipsa unor condiții și criterii bine stabilite, discriminându-i în acest fel pe ceilalți actori economici care se află în competiție directă. Ajutoarele de stat nu vor crea premisele necesare pentru atragerea investițiilor în România, din contră, iar orice ajutor de stat este acoperit din alte resurse interne pe care le plătește fiecare cetățean în parte. Dar are cetățeanul plătitor de taxe dreptul să decidă care sunt ajutoarele de stat pe care Guvernul le poate acorda?

Suntem criticați și pentru modul în care certificatele verzi au fost împărțite în ultimul an. Guvernul a decis amânarea unui număr de certificate verzi, deși s-a angajat inițial să le pună la dispoziție celor care investesc în acest sector. Comisia Europeană nu a fost notificată în prealabil, iar cei care au apucat să investească în astfel de proiecte se văd nevoiți să dea în judecată statul român, nedreptățiți fiind acum în raport cu ceilalți competitori. Sunt procese care vor fi câștigate de păgubiți și care vor obliga statul român la plata unor daune, acoperite tot de buzunarul contribuabilului.